Cinci case pentru cinci familii

Cand mergem la tara, la bunici si suntem nevoiti sa iesim noaptea la toaleta rudimentara din curte, pe un frig de-ti ingheata inima, ne apuca nostalgia dupa baia noastra moderna de acasa. La fel de greu ne vine sa ne spalam cu apa rece, sa spargem lemne, sa aprindem focul in soba si este de-a dreptul groaznic sa dardaim de frig atunci cand sunt insuficiente lemne si bunica face economie...Strambam din nas dar suportam cu stoicism, gandindu-ne ca ne vom intoarce la confortul cemerei noastre, la apa calda si caldura. Exista insa foarte multe familii, in special din mediul rural, care traiesc de cand se stiu fara apa curenta in gospodarie, fara electricitate, fara lemne de foc, fara bani. Pentru copiii acestor familii nu exista o alternativa, nu exista camera confortatbila in care sa se refugieze cand au nevoie sa evadeze din cosmarul vietii grele pe care o duc, fiindca ei traiesc un cosmar continuu, fara de iesire...
Georgiana este eleva in clasa a VII-a si inca una foarte buna. Anul trecut locuia impreuna cu o sora mai mica, un frate mai mare, mama si tatal vitreg, intr-un bloc dezafactat din satul Vadu. Blocul nu era racordat la vreo retea de apa potabila si nici la curent electric. Familia folosea pentru gatit si pentru imbaierea copiilor, apa de la un robinet folosit exclusiv pentru adaparea animalelor. Fetele erau nevoite de multe ori, mai ales iarna, cand se intuneca devreme, sa isi faca lectiile la flacara lumanarii. Nu existau lemne de foc, ci doar o stiva mica de crengi adunate dintr-o padurice din apropiere si o soba veche. Nu mai vorbim de camaruta mica in care se inghesuiau cinci oameni...
La fel de greu traiau alte patru familii sarace, cu multi copii, din satele constantene Conacu, Viisoara si comuna Cobadin. „Iarna era cel mai rau. Era atat de frig in casa incat imi inghetau mainile si nu puteam sa mai scriu”, isi aminteste conditiile in care era obligata de multe ori sa isi faca lectiile, Roxana - o fetita de 8 ani din Viisoara. Pentru Madalina, o alta fetita de 11 ani din Cobadin, cel mai rau lucru lucru era sa care apa cu galeata, de la fantana vecinei, fiindca nu aveau robinet in curte. Copila isi aminteste ca uneori era atat de grig afara incat ingheta apa in galeata... Iar Elena, mama a doi copii din satul Conacu, isi aminteste cu groaza casa in care a locuit pana de curand: „Structura de rezistenta a casei a fost afectata foarte grav la ultimele inundatii. Ne era teama sa nu cada peste noi acoperisul. Iar zidurile erau impregnate cu mucegai si igrasie, motiv pentru care Lacramioara, fata mea mai mica, a facut bronhopneumonie”.
Balul de Caritate Vega le-a schimbat definitiv soarta acestor familii. Fundatia Saturn, prezenta la bal, a promis ca va construi cinci case noi pentru acesti oameni si a facut-o! Si-a onorat promisiunea, chiar daca nu este usor sa construiesti cinci case noi!
Pe 16 septembrie, anul curent, cinci familii sarace au plans de fericire. Parintilor nu le venea sa creada ca au primit un asemena dar, nici dupa ce primisera cheia locuintei. Copiii erau si ei fascinati de casa cea noua, complet mobilata si utilata. „Eu credeam ca o sa ne dea o casa goala, doar cu peretii varuiti si fara nimic altceva inauntru. Am fost atat de fericit cand am vazut mobila, mai ales paturile surpraetajate. Totul este atat de frumos si nou”,  ne spune Ionut, un pusti de 12 ani care mai are inca 6 frati. Ce bucurie pe copii sa aiba camera lor, patul lor, sa nu se mai inghesuie cate 10 suflete intr-o camaruta de doi pe doi metri. Ce bucurie fiindca au baie in casa, o cada mare, alba si incapatoare, dar mai presus de toate, ce minune ca au apa calda in fiecare zi, de la boilerul electric din bucatarie... Iar frigul din casa a ramas doar o trista amintire. „Acum stam imbracati numai in tricou. E cald in casa tot timpul fiindca avem centrala si geamuri termopan”, se mandreste Georgiana. In celelalte case, au fost zidite sobe de teracota mari si s-a descarcat in curte cate o camioneta cu lemne. Interiorul este finisat, baile si bucatariile au gresie si faianta, mobila este deosebita, totul este lucrat cu atentie si cu bun gust. Parintii apreciaza si curtea dimprejurul casei, vreo cinci sute de metri patrati pe care isi pot planta un zarzavat, o rosie...
”Sunt atat de fericita cand copiii vin acasa cu colegii de clasa si isi fac lectiile impreuna. Asa ceva era imposibil inainte, cand locuiam 6-7 oameni intr-o camera. Ii vad tare mandri de casa lor noua. I-au lasat pe toti copiii din sat sa intre in camerele lor si sa se urce in paturile supraetajate”, ne povesteste Mirela - vaduva si mama a opt copii - cata valva, curiozitate si invidie a strarnit in sat, casa lor noua. Recunoscatoare si emotionata pana la lacrimi, Mirela a adaugat: „Casa asta e ceva minunat pentru mine, ceva ce nu le-as fi putut da copiilor mei intr-o viata de om, chiar daca munceam pana la batranete. Multi oameni m-au ajutat in viata, dar nimeni atat de mult ca World Vision. Va multumesc!”

Ii multumesc si colegei mele Isabela Stefan, fara de care acest material nu ar fi fost posibil.