Cum stimulam copiii sa faca miscare?

"Din perspectiva psihologica, motivarea copiilor pentru a face miscare, de preferinta in aer liber, poate fi realizata luand in considerare urmatoarele aspecte:

Identificati pasiunile copilului: Ce ii place? La ce se uita cu placere (multimedia), deoarece interesele din aceasta zona de informare se pot asimila in viata reala. Este interesat de exersarea si demonstrarea puterii, rezistentei sau a jocului in echipa?

Stimulati-va copilul sa aleaga actiunea sau activitatile preferate. Nu ii impuneti propria preferinta.

Discutati cu copiii, pregatiti punerea in practica a pasiunilor lor, chiar si in mod indirect. De exemplu, daca le plac spectacolele, filmele sau joaca in parc, mergeti pe jos in drum spre aceste locatii; proiectati impreuna cu ei viitoarele activitati si imaginarea activa a acestora. Nu impuneti copilului un rol, negociati cu el anterior referitor la partea lui de rol in pregatirea si realizarea actiunii. Poate fi si o simpla alegere a tinutei, sau a locului unde mergeti.

Cultivati si recompensati activitatea, miscarea; procesul, nu rezultatul (victoria, castigul, obtinerea trofeului competitiei). Dialogati constructiv despre placerea si beneficiile activitatilor fizice, a sportului in general, despre alimentele care il ajuta sa creasca armonios, despre igiena personala, importanta relatiilor bune cu cei din jur: familie, prieteni, colegi, despre grija si respectul fata de natura, despre pasiunile sale – descoperiti ce ii place, ce il bucura, ce il face fericit.

Fiti un model pentru copil! Aceasta inseamna sa nu asteptam copiii sa "iasa pur si simplu afara", "sa se joace cu copiii", ci sa aveti un rol implicit si activ in modelare, stimulare, recompensare si, mai ales, in a-i oferi ocazii variate de exersare a pasiunii, a preferintelor pentru miscare. A fi parinte model nu inseamna doar sa povestesti despre "vremurile de altadata" cand singura optiune era sa "iesi afara" la miscare sau la competitiile sportive ad-hoc sau organizate la care ai participat in copilarie, adolescenta sau in tinerete; este vorba despre a face miscare acum si despre oportunitatile pe care le creezi in prezent.

Ajutati-l sa devina un-copil-care-prefera-miscarea!

Pe langa activitatile noastre directe de promovare, sustinere si acompaniere a copiilor in activitatile legate de miscare, putem sa adaugam mijloace care le intareasc aceste experiente benefice. Putem sa folosim obiecte asociate miscarii: haine si incaltaminte de sport, ecusoane, sepci, fotografii cu ei in miscare, postere, videoclipuri ale activitatilor realizate de ei sau ale celor pe care ii admira, tocmai pentru a pregati impreuna - de preferinta, a recapitula si a continua experienta de a face mereu cu placere miscare. Astfel, miscarea si a-fi-in-miscare devine o preferinta, in timp, un element identitar; copilul se prezinta siesi, familiei si lumii ca un-copil-care-prefera-miscarea... si acesta este rezultatul pe care il dorim, nu-i asa?

Miscarea dezvolta increderea in sine

Pentru cei pentru care miscarea este un teritoriu prea putin cunoscut, propun sa apelam la principiile cresterii increderii in sine, plecand de la 2 maestrii psihologi, precum Albert Bandura sau Lev Vygotski. Bandura sugereaza intelegerea dezvoltarii increderii in sine si a perceptiei succesului copilului intr-o sarcina sau activitate prin reamintirea propriilor lui succese anterioare. De aici importanta de a avea modele adecvate, de a apela la antrenori, atunci cand vorbim de sport de performanta. Observarea si modelarea de calitate creste sansa dezvoltarii increderii in sine, a imaginarii posibilitatii succesului unei actiuni.

Oferiti-i activitati „la indemana”: nici prea usoare, nici prea complexe!

Sarcina sau activitatea sa fie "la indemana" copilului, nici prea simpla, pentru a fi neprovocatoare, plictisitoare, redundanta, nici prea complexa, pentru a nu deveni imposibil de atins si deci, demotivanta, mai ales daca rezultatul este important. Ingeniozitatea, imaginatia, dedicatia si staruinta adultului este de a fi atent in a oferi copilului exact ceea ce are el nevoie: ocazii constante potrivite nivelului de "dezvoltare" al performantei sau capacitatii sale.

Incurajati-va copilul!

Recompensarea adecvata a copilului cu incurajari autentice, credibile este importanta: „poti, stiu ca poti, am incredere in tine!”. Aceste incurajari nu sunt dependente de succesul real al sarcinii sau al actiunii copilului: indiferent de rezultatul incercarii vom continua sa credem si sa afirmam ca el sau ea poate si stim ca are aceasta aptitudine care se va manifesta, mai devreme sau mai tarziu. Insuflarea increderii in copil incepe cu asumarea si afirmarea propriei noastre increderi.

Copiii vor face miscare in fiecare zi, in masura in care noi, parintii, avem incredere cu adevarat ca ei pot face acest lucru. Trebuie sa credem cu adevarat, sa "ii vedem" miscandu-se si sa ne bucuram de imaginea aceasta, atunci cand vorbim despre miscare, cand ii incurajam pentru a face sport, cand conversam despre experientele lor legate de activitatile fizice.

Imaginea "de succes" - de copil bucuros si in miscare (si nu de copil campion, sau olimpic) - pe care parintii o au si o pot proiecta asupra copilului poate fi un stimul important pentru acesta. Copilul va asocia astfel miscarea cu succesul, cu bucuria de a o practica."