Cred ca niciun parinte nu isi propune "Vreau sa cresc un copil care sa nu poata sta niciodata singur pe picioarele lui!". Toti isi doresc sa creasca copii care sa devina, mai tarziu, persoane independente, sigure pe sine si capabile sa ia decizii intelepte. Toate aceste aspiratii sunt contrabalansate de dorinta dusa la extrem de a-i proteja de toate pericolele -si, slava Domnului, sunt destule- si de a-i tine in siguranta. Aproape toti parintii pe care i-am intrebat isi pun aceasta problema: imi sufoc copilul si il protejez prea mult sau il las mult prea liber si nu-s destul de grijuliu.
Si fiecare dintre noi are tendinta -explicabila sau nu- de a-i socoti parinti neglijenti pe cei care isi lasa copiii mici sa alerge nesupravegheati. Exact la fel cum eu am avut duminica dimineata, in parc, o strangere de inima atunci cand am vazut o bebelusa de nici doi anisori care a cazut foarte aproape de o tasnitoare de fier ( micuta nu a patit nimic).
Echilibrul precar intre pericole si nevoia de independenta
E bine sa realizam ca de oricat de multe lucruri am reusi sa ii protejam vor exista intotdeauna pericole. Si nu ne putem trai viata nici intr-o continua teama si nici intr-o pozitie defensiva.
Unde duce "stilul ingrijorat" de crestere a copiilor?
Lipsa de incredere in sine!
Parintii care adopta acest stil panicat sunt cei care isi exprima, de fapt, neincrederea in faptul ca micutii lor s-ar putea descurca fara ei. Asta poate duce, la maturitate, la o lipsa de incredere in sine accentuata, dar si la un stadiu de etern copil care asteapta ca cei din jurul sau sa il sprijine. Au impresia ca nu vor reusi in viata fara a beneficia de sprijinul parintilor lor.
Iluzia ca ii controlezi viata
Parintii cred ca facand planuri pentru fiecare moment al zilei copilului lor acesta nu poate face altceva decat ce au stabilit ei pentru el. Acest lucru se poate rasfrange ai tarziu asupra parintilor, pentru ca tinerii "tinuti din scurt" au tendinta de a se revolta impotriva parintilor la maturitate.
Si fiecare dintre noi are tendinta -explicabila sau nu- de a-i socoti parinti neglijenti pe cei care isi lasa copiii mici sa alerge nesupravegheati. Exact la fel cum eu am avut duminica dimineata, in parc, o strangere de inima atunci cand am vazut o bebelusa de nici doi anisori care a cazut foarte aproape de o tasnitoare de fier ( micuta nu a patit nimic).
Echilibrul precar intre pericole si nevoia de independenta
E bine sa realizam ca de oricat de multe lucruri am reusi sa ii protejam vor exista intotdeauna pericole. Si nu ne putem trai viata nici intr-o continua teama si nici intr-o pozitie defensiva.
Unde duce "stilul ingrijorat" de crestere a copiilor?
Lipsa de incredere in sine!
Parintii care adopta acest stil panicat sunt cei care isi exprima, de fapt, neincrederea in faptul ca micutii lor s-ar putea descurca fara ei. Asta poate duce, la maturitate, la o lipsa de incredere in sine accentuata, dar si la un stadiu de etern copil care asteapta ca cei din jurul sau sa il sprijine. Au impresia ca nu vor reusi in viata fara a beneficia de sprijinul parintilor lor.
Iluzia ca ii controlezi viata
Parintii cred ca facand planuri pentru fiecare moment al zilei copilului lor acesta nu poate face altceva decat ce au stabilit ei pentru el. Acest lucru se poate rasfrange ai tarziu asupra parintilor, pentru ca tinerii "tinuti din scurt" au tendinta de a se revolta impotriva parintilor la maturitate.
Unde e riscul cel mai mare?
Studiile spun ca adolescentii care au crescut cu parinti foarte protectori au tendinta de a-si asuma mai multe riscuri decat cei care au avut parinti care i-au invatat care sunt consecintele actiunilor lor. Din pacate, aceste riscuri sunt reflectate de responsabilitatea pe care acestia si-au asumat-o (sau nu).
Studiile spun ca adolescentii care au crescut cu parinti foarte protectori au tendinta de a-si asuma mai multe riscuri decat cei care au avut parinti care i-au invatat care sunt consecintele actiunilor lor. Din pacate, aceste riscuri sunt reflectate de responsabilitatea pe care acestia si-au asumat-o (sau nu).
Bucuria de a trece singur obstacolele
Din pacate, copiii extrem de protejati au tendinta de a avea o incredere in sine scazuta direct legata de provocarile mai putin numeroase pe care le-au avut de infruntat. Bucuria de a reusi sa treci singur peste obstacole nu se compara cu nimic altceva!
Ai fost crescut de parinti care te-au protejat prea mult? Ai tendinta de a face chiar tu greseala de a-ti proteja prea mult copiii? Povesteste-ne!
Copiii singuri la parinti nu socializeaza mai greu, spune un studiu
4 bebelusi au murit si 7 sunt in stare foarte grava dupa explozia la Maternitatea Giulesti
