Multe cercetări s-au făcut de-a lungul timpului pentru a demonstra modul în care legătura dintre gândurile negative, sentimentele şi răspunsul la stres îi face rău fătului, în timp ce optimismul şi sentimentele de iubire nu fac decât să "hrănească" bebeluşul nenăscut.
Cercetările arată că, la scurt timp după concepţie, există un nivel de conştiinţă în embrion, el este conştient într-o anumită măsură. Pe măsură ce fătul se dezvoltă, subconştientul său stochează informaţiile pentru a-l pregăti pentru mediul în care trăieşte mama lui. Dar şi rolul tatălui în raport cu mama este, de asemenea, important.
Citeşte şi: De ce nu e bine să dai pufuleţi şi cereale copiilor mici
Până în luna a şasea, fătul poate auzi şi se poate mişca în ritmul vocii mamei sale. Imaginează-ţi influenţele diferite pe care le are acest aspect, dacă mama este fericită şi cântă sau dacă ţipă pentru că este furioasă.
Nu este de mirare că sonogramele (n.r. - înregistrare a profilului vocii) luate în timp ce părinţii ţipă unul la altul arată cum tot corpul bebeluşului se agită şi tresare. Imaginează-ţi "daunele" provocate de lunile în care ai hrănit bebeluşul cu această energie negativă. Este înfricoşător, nu-i aşa?
De fapt, studiile arată că dacă părinţii au o relaţie proastă, disfuncţională, aceasta creşte cu până la 200% sau chiar mai mult riscul ca fătul să sufere unele vătămări de natură psihică şi fizică.
În lucrarea "Biology of Belief" (biologia credinţei), Dr. Bruce Lipton - biolog celular, neurolog şi cercetător la Universitatea Stanford - discută despre modul în care gândurile "percepute de mamele bebeluşilor înainte de naştere" permit copilului nenăscut să "optimizeze dezvoltarea genetică şi fizică".
"Este imposibil din punct de vedere biologic ca o genă să opereze independent de mediul său: genele sunt proiectate pentru a fi reglete prin semnale primite din imediata lor apropiere", spune Daniel Goleman în "Social Intelligence". Autorul unui bestseller internaţional, acesta continuă şi explică faptul că "unele dintre genele noastre, în schimb, sunt profund influenţate de interacţiunile noastre sociale".
Dr. Thomas Verny a fondat o asociaţie numită "Asociaţia pentru Sănătate şi Psihologie Prenatală şi Perinatală". În lucrarea "Tomorrows Baby: The Art and Science of Parenting from Conception through Infancy", el scrie că "Oamenii de ştiinţă au ajuns să recunoască organismele vii ca fiind 'sisteme dinamice' capabile să reprogrameze în mod activ comportamentele genelor pentru a se adapta provocărilor mediului înconjurător".
Care este legătura dintre gândurile negative ale mamei şi modul în care se dezvoltă bebeluşul în pântecele ei
Legătura dintre gândurile negative, emoţii şi răspunsul la stres pare clară, scriu cei de la "The Open Mind". Legătura dintre optimismul mamei şi "hrănirea" sau creşterea bebeluşului nenăscut ar urma, probabil, acelaşi curs. De data aceasta, hormonii "buni", cum ar fi oxitocina, sunt cel mai probabil hormonii care circulă prin organismul mamei pentru a ajuta bebeluşul. Dar gândurile mamei ar putea avea o rută şi mai directă pentru a influenţa ADN-ul.
Există o altă energie care pare să lege gândurile emoţionale de schimbările genetice. Dr. Joseph Mercola, care conduce un site de stil de viaţă sănătos, a vorbit despre un experiment unic care arată cât de receptivă poate fi placenta la gândurile unei femei.
Citeşte şi: 18 moduri nebuneşti prin care mamele îşi arată dragostea faţă de copii
În cadrul studiului acesta, The Institute of Heartmath, o organizaţie non-profit dedicată cercetării în domeniul stresului şi managementului emoţional, a folosit ADN din placentă. Fiecare dintre cei 28 de cercetători - care au fost "special instruiţi în modul în care urmau să genereze şi să simtă emoţii puternice la cerere" - au primit o fiolă cu ADN din placentă.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că fiecare probă de ADN din placentă "şi-a schimbat forma în conformitate cu sentimentele cercetătorului care avea acea fiolă". Atunci când cercetătorii au simţit emoţii pozitive, cum ar fi dragostea, bucuria, recunoştinţa, ADN-ul "a răspuns prin relaxare: cele două lanţuri s-au desfăcut şi chiar s-au prelungit".
Atunci când cercetătorii au simţit emoţii negative, cum ar fi furia, frica, frustrarea sau stresul, ADN-ul din placentă "s-a încordat, s-a strâns, a devenit mai scurt şi chiar a oprit multe dintre codurile sale". În cele din urmă, când oamenii de ştiinţă au simţit din nou emoţii pozitive, "codurile genetice au pornit din nou".
Celebrități despre care NU știai că sunt rude
De ce nu e bine să dai pufuleţi şi cereale copiilor mici
