Intre doua sedinte, mi-am permis o mica siesta si am vizionat programul Apropo TV. Imi plac temele si critica lor. Au la baza o inteligenta innascuta a lui Andi, care trece cu brio sticla. Accentuez innascuta din simplul motiv ca cea adoptata nu trece atat de lin la nimeni din noi.
Halal!! Ma amuza si buna combinatia intre critica ceva taioasa ceva ironica (nu critic pentru ca nu am dreptul, ci doar mentionez) si citatele morale care apar pe tricourile lui Andi.
Astazi doresc sa "imprumut" doar pentru acest articol, unul din citate si il voi folosi cu mare apreciere pentru un subiect cat se poate de important pentru intreaga societate dar in special pentru noi, parintii din toata lumea, care avem raspunderea de a modela cel putin o generatie. Pe cea a copiilor nostri.
Scoala pentru parinti
Incepand cu sfarsitul anilor 60, s-a infiintat in Israel scoala pentru parinti. Am auzit, am semnat evenimentul dar nu i-am acordat mare importanta. Sotul meu (pe atunci prieten apropiat) si cu mine eram in armata si nici macar nu banuiam ca aceasta scoala recent infintata ne va schimba noua viata incepand cu toamna anului 1978.
Scoala pentru parinti primeste in randurile ei doar cupluri de parinti pentru ca cei doi sa fie la acelasi gand si sa nu se ocupe de contraziceri intre ei in tot ce priveste educatia copiilor lor. Cum sotul meu era in ultimul an universitar, m-am inscris numai eu. Desigur ca am fost respinsa. Personal sunt o fire care, cu ajutorul adevarului meu uneori naiv, reusesc sa obtin mai tot ce-mi doresc.
Pe formularul pe care l-am recomplectat am scris : "Am la cunostinta ca se primesc la cursuri doar ambii parinti, dar sotul este cat se poate de ocupat, iar eu am probleme enorme cu ambii copii in varsta de 3 si respectiv un an". In perioada in care traim invatam si exersam tot ce-i cu putinta, doar sa fim parinti nimeni nu ne pregateste corect, in urma unor sondaje sau chiar stiinte bine determinate. Personal sunt o fire intuitiva, dar nu doresc a-mi educa copiii doar pe baza intuitiei mele dezvoltate. Cred ca ati infiintat aceasta scoala pentru parinti ca sa schimbam ceva in societate si pe termen lung. In urma celor scrise, va rog a-mi accepta inscrierea. Doresc sa subliniez – am continuat - ca locuiesc la o distanta de 100 km si sunt complet constienta de responsabilitatile pe care mi le asum: a-i preda sotului si tatal copiilor tot ce voi invata in fiecare saptamana pe parcursul urmatorilor doi ani. Ati ghicit. Am fost admisa. O data pe saptamana si timp de doi ani, am facut naveta. Nu am simtit oboseala, nu am fost nici macar gripata in acea perioada. Materia predata m-a capturat in totalitate si acum o voi impartasi din nou cu voi, prin puncte principale pe care le voi dezvolta pe scurt.
1. Prima perioada a noului nascut.
Ati ajuns acasa cu noul nascut si "ca din intamplare" vi s-a sters discul cu toata informatia pe care ati citit-o inaintea nasterii.
Cu totii am trecut prin acest "blak out". Dati glas si cereti ajutor parintilor, dispensarelor, prietenilor care au trecut prin intamplari asemanatoare. Nu ramaneti singuri cu intrebari fara raspuns si nesiguranta.
2. Nesiguranta parintilor este transferata copiilor.
Cautati sa va rememorizati lucruri simple dar care, repetandu-le, va vor readuce siguranta de sine.
3. Primul an il petreceti cu copilul acasa.
Nimic nu este mai potrivit, dar cautati un domeniu - in afara schimbarii scutecelor.... - care sa va implineasca. Este cat se poate de important sa fiti satisfacuta personal pentru a continua cu bine acest maraton care va urma cel putin 20 de ani.
4. Cel mai minunat copil din lume a crescut si imi da ordine.
Felicitari ! Ati depasit perioada grea din punct de vedere fizic si ati intrat intr-una mentala fascinanta. Perioada educatiei. In functie de varsta copilului, se poate ajunge la acorduri. Considerati-l un om si vorbiti-i intr-un mod plin de respect, clar pentru a-l aduce la intelegeri de baza. Un copil va observa unele "legi" comportamentale, bariere in casa in care traieste, dar pe care este mult mai corect sa le stabilim impreuna cu unele unitati de masura care cu anii se vor schimba.
5. Ati ajuns la acorduri reciproce si unul din parti nu le respecta.
Principiile si unitatile de masura in viata tuturor din noi se schimba pe parcurs.Asemenea intelegerile cu copiii nostri.Va trebui tot timpul sa cautam a intelege noul comportament si sa revenim la noi "contracte" cu noi responsabilitati si noi bariere, potrivite varstei si capacitatii in perioada respectiva. In caz ca barierele sunt prea dure sau prea maleabile, ele nu vor fi respectate.
6. Parintii sunt o unitate autoritara.
Menirea parintilor este sa asculte toate pasurile copiilor lor. Cu cat ii veti asculta mai profund, cu atat veti intelege adevarata problema. Daca va cere ajutorul, fiti acolo intodeauna si acordati-i-l. Nu incercati sa deveniti prietenii lor. Sunteti o unitate blanda, plina de dragoste dar in acelasi timp autoritara. Copiii nostri au nevoie de cadrul familiar bine determinat. Prietenii nu stabilesc valorile familiare. Parintii da. Pe cine sa aleaga? In curand vor deveni confuzi.
7. Ati gresit in fata copiilor si va auto mustrati.
Cu totii gresim din diferite motive. Exact cum le cerem lor sa-si indeplineasca responsabilitatile de familie, noi ne vom respecta responsabilitatile noastre si ne vom cere scuze in fata lor. Nu uitati, sunt oameni exact ca noi si doar statura lor mai scunda nu-i transforma in inferiori.
8. Nu cedati presiunilor! Este cat se poate de greu, dar posibil.
Toti copiii de varsta mea au... doar eu nu. Gasiti momentele potrivite de a explica cat de diferit este el, copilul vostru, cat de diferiti sunteti voi, parintii lui. Adevarata forta consta in conversatiile voastre comune si nu in obiecte care nu sunt de maxima folosinta. Aceste obiecte sunt o falsa fatada care cu timpul va fi usor descoperita.
9. Dati-le o undita si nu pestele!
Spre binele adolescentului, pentru viitorul lui, invatati-l sa pescuiasca, sa-si caute singur prada. In acest proces isi va dezvolta rabdarea, miscarea din loc in loc, analizarea situatiilor, satisfactia dobandita prin realizarea personala a bunurilor.
10. Pe tot parcursul educatiei...
Intrebati-va si re intrebati-va: tot ce spun si fac este in binele meu ca parinte, sau este in binele lui, ca fiind fiul fiica mea? In caz ca raspunsul este unilateral, schimbati versia. Ambele parti trebuiesc sa se bucure de roadele intelegerii.
Copiii nu au nevoie de banii parintilor
Complet interzis de a da bani nelimitat si neconditionat copiilor. Dandu-le bani, le transmitem ca nu avem timp de ei si banii vor veni in locul nostru, cu tot ce reiese din aceasta absenta. Este mult mai mult decat o insulta, este un abandon fizic si moral. Cat de curand vor cauta si gasi legea strazii. Dupa adaptarea la legea strazii, noi, parintii, ii vom cauta si vizita in penitenciare si, mai rau, nu vom intelege unde am gresit. "Le-am dat tot ce si-au dorit si mult mai mult decat am avut noi".
Copiii au nevoie de parinti
De barierele acestora, dar nu cautati sa va impuneti parerile personale ci doar sa dati exemple si explicatii convingatoare. Prin stapanirea noastra de sine le vom forma copiilor nostri siguranta de sine. Fiind cunoscatori in materia educativa, vom demonstra ca stim exact prin ce trec, stim sa-i ascultam tot timpul si neconditionat, sa le spunem la nevoie un DA plin de admiratie dar si un NU solemn. Spunand NU le transmitem ca stim ce este bine pentru ei, ca ii protejam cu adevarat. La randul lor, nu vor intarzia sa ne multumeasca.
Si eu ii multumesc lui Andi Moisescu pentru ideea geniala de a scrie (striga) teme atat de marete pe un tricou.
Photo: flickr.com
Cand vei veni la mine ca sa facem dragoste, vino imbracat in uniforma de judecator! Eu voi fi inculpata
