Cine nu vrea sa mearga la gradinita?

Nu am de gand sa va spun ceea ce as dori, de fapt, sa va spun: si anume ca nu mi se pare ca vremurile de astazi mai seamana cu sfarsitul anilor '80, cand eram eu copil de gradinita. Ba, uite, am spus-o. Povesteam cu cei din familie zilele trecute si, intreband de ingerasul de trei ani al verisoarei mele am aflat ca e destul de suparat zilele astea, pentru ca il tot indeamna parintii sa mearga la gradinita. Si el nu mai vrea. Povestea e simpla: cel mic a fost foarte incantat atunci cand a mers prima oara la gradinita. Apoi, mama sa a i-a facut o favoare uneia dintre educatoare si i-a tinut locul cateva saptamani. Toate bune si frumoase, cine nu s-ar fi simtit in largul lui la gradinita inconjurat de toti colegii, dar ocrotit si de privirea mamei?

De curand, puiutul nu mai vrea sa mearga la gradinita. Cu toate ca sunt (asa au numarat cei din familie, si am incredere in capacitatile lor) mai multe educatoare, unul din copiii de varsta lui (s-a facut si reconstituirea, numai cu adulti in rolurile piticilor) l-a batut. Fara sa spuna educatoarelor sau parintilor cand a ajuns acasa…a doua zi pur si simplu nu mai vroia la gradinita.

Cu riscul ca cel mic sa ramana marcat de bataile de la gradinita nu vrea sa se confrunte niciun parinte. Prima mea idee, departe de a fi geniala, a fost sa ii sfatuiesc parintii sa il duca la curs de arte martiale. Daca colegii sunt batausi, baiatul cuminte si vesel al verisoarei ar trebui sa se poata transforma intr-o masina de batut alti colegi. Adevarat? Ei bine, nu!

Prima trauma, gradinita?

N-ar trebui sa fie astfel, iar gradinita ar trebui sa insemne mai mult. Iata ce spun specialistii, psihologii de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti: "Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc in care se duce singur si unde incepe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu in sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie. Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pana cand cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul il investeste intr-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi."

Aflam ca nu e suficient sa il duci pe piticul tau la gradinita, sa platesti destui bani si sa ai incredere in acea institutie ca lucrurile sa decurga bine. Ca orice alt lucru pe care parintii il traiesc la intensitate maxima pentru ca e vorba de copiii lor, aceasta experienta ii poate marca si pe ei. Mai ales ca, de cele mai multe ori, copiii nu povestesc acasa ce li se intampla la gradinita, oricat de putin importante ar fi acele mici gesturi care i-au facut pe copii sa se simta agresati sau, pur si simplu, neconfortabil.

Din dorinta de a veni in sprijinul copiilor, dar si al parintilor, psihologii Cristina Calarasanu si Anca Munteanu de la CPAP au dezvoltat un proiect care se numeste "Atelierul de Joaca" si face parte din campania "Pot sa merg la gradinita?". Prin acest proiect, cei doi psihologi si-au propus sa creasca capacitatea copiilor de a se juca singur sau in compania unor copii sau adulti pe care nu ii cunoaste. Prichindelul tau poate participa la acest atelier daca are intre 1 si 5 sau 6 anisori.

Ceea ce urmaresc psihologii este sa vada care este "starea copilului si capacitatea lui de a accepta o alta persoana si de a intra in relatie cu ea, dar si cat de atras si de activ este in raport cu activitatea gasita. Unii copii sunt dornici de a asculta, de a privi la inceput si de-abia dupa un timp pun manuta, iau jucarii noi sau accepta sa participe, altii sunt mai incantati de ceva nou dar isi pierd repede interesul si isi cauta mama. Este un bun exemplu de cum va reactiona copilul cand va merge la gradinita si va ramane cu educatoarea si ceilalti copii, iar mama va pleca pentru cateva ore."

La aceste sedinte, care vor dura o ora si jumatate pentru a nu obosi copilul, va putea participa si mama celui mic, pentru a vedea cum se comporta copilul cand incearca sa intre in relatie cu alte persoane, cum incearca sa se adapteze, ce face cand isi pierde rabdarea sau isi aminteste de ea. Copilul si mama vor fi inconjurati si de psiholog si, eventual, de alte mame cu copii.

Programul este conceput sa dureze 10 sedinte, care sa nu dureze mai mult de 3 luni. De ce sa participati la acest atelier? Iata cei ne spun psihologii Cristina Calarasanu si Anca Munteanu: "Este un bun prilej pentru mama de a afla opinia unui specialist, de a-si vedea copilul intr-o circumstanta noua si a-l ajuta sa faca fata intrarii in gradinita, relationarii cu adulti si copii necunoscuti, fara disperare, angoasa sau reactii de refuz."

Ce ziceti? Mai stiti si alte feluri in care o ora si jumatate de jucat cu plastilina va poate spune atatea despre copilul vostru?