Totusi, exista si cazuri in care intensitatea este foarte mare, putand ameninta atat viata mamei, cat si pe cea a bebelusului. In aceste situatii agravate, primul pas este acela de a apela la medicul de familie si la psihiatru in scopul stabilirii unui diagnostic clar, urmand ca abia apoi sa se recurga la un tratament.
Cauzele modificarilor emotionale sunt multiple:
- factorii hormonali;
- increderea in sine a mamei;
- posibilitatea de a alapta sau nu a mamei;
- sanatatea bebelusului, a mamei sau a altui membru din familie;
- privarea de somn;
- relatia cu partenerul;
- relatia cu cei din jur;
- anturajul din care face parte;
- problemele financiare;
- modul in care a decurs nasterea;
- relatiile cu cadrele medicale din perioada internarii etc.
Modificarile emotionale sunt de mai multe tipuri. In functie de gravitatea lor, ele pot fi clasificate in melancolia post-partum si tulburari de dispozitie post-partum.
Melancolia post-partum afecteaza marea majoritatea a femeilor, ea instalandu-se in prima saptamana de dupa nastere. Cum ne dam seama? Adesea mamele plang cu usurinta, cred ca nu au control asupra a ceea ce se intampla, ca nu fac fata, le este teama, se simt obosite, nu cred ca sunt mame bune etc. Ceea ce le va ajuta, cu siguranta, pentru a trece de aceasta etapa, sunt: sustinerea familiei, cresterea increderii in sine, odihna, posibilitatea de a se ingriji de propriul corp, de a-si alina durerile post-nastere.
Tulburarile de dispozitie post-partum se impart in: nevroza anxioasa, nevroza obsesiv-compulsiva post-partum, depresie post-partum, sindrom de stres posttraumatic. Acestea sunt cazurile in care este necesar sa se apeleze la un specialist, pentru a se putea determina un tratament.
Nevroza anxioasa post-partum se manifesta prin atacuri de panica si anxietate care se caracterizeaza prin batai rapide ale inimii, respiratie superficiala, ameteli cu senzatie de lesin, greturi sau diaree. Frica resimtita este deseori paralizanta.
Nevroza obsesiv-compulsiva post-partum este caracterizata de acele ganduri obsesive ce nu pot fi controlate. Aceste ganduri se repeta la nesfarsit si acapareaza intreaga existenta a mamei, aceasta simtindu-se inchisa in propriile ruminatii.
Depresia post-partum se instaleaza in general in perioada cuprinsa intre doua saptamani si pana la un an de la nastere. Simptomele ce caracterizeaza acest tip de depresie sunt: epuizare fizica si mentala, disperare, furie, lipsa de energie si interes pentru tot ce o inconjoara, schimbarea brusca a dispozitiei, agresivitate, lipsa somnului, plans continuu, femeia uita sa manance sau mananca excesiv.
Sindromul de stres posttraumatic poate fi consecinta unei experiente puternic negative la nastere, probleme privind bebelusul, sau poate aparea in cazurile in care nasterea declanseaza amintiri ale unei traume din trecut (spre exemplu o experienta inspaimantatoare dintr-un spital, un abuz fizic sau sexual). Modalitatile prin care se manifesta sunt: amintiri ale traumei de tip "strafulgerari", cosmaruri, suparari si furie, nevoia de protectie excesiva fata de sine si fata de bebelus. Pot aparea si atacuri de panica.
Sedintele de consiliere psihologica individuale sau in grup ajuta mamele sa treaca prin aceasta perioada dificila. In unele cazuri este nevoie si de medicamente, dar combinarea acestora cu sedintele de consiliere psihologica vor duce la o recuperare mai rapida.
Grupurile de suport post-natal pe care le tin au ca scop ajutarea mamelor in a-si creste increderea in sine, in a intelege prin ceea ce trec, in a invata ca pot vorbi deschis despre ceea ce simt, fara a fi judecate, in a-si da seama ca nu sunt singurele care trec prin asa ceva, in a-si gasi propriile solutii etc. Incerc sa invat mamele ca in momentul in care sunt atente la ele, la propriile nevoi nu sunt egoiste, ci, dimpotriva, sunt constiente de faptul ca doar asa pot avea grija de proprii bebelusi. Un prim pas este acela in care incep sa-si faca timp pentru o ora, la cel putin doua zile, in care sa stea singure, departe de ceilalti.
In mod traditional este acceptata ideea ca daca nu iei in seama si negi ceea ce simti, aceste stari vor trece de la sine. Aceasta mentalitate este cat se poate de falsa. Ignorarea duce intotdeauna la agravarea si cronicizarea starilor. Nu sunteti slaba daca recunoasteti ca aveti nevoie de ajutor! Nu sunteti o mama rea daca gandurile dumneavoastra sunt negative si va infuriati usor! Tocmai, in momentul in care aveti grija de dumneavoastra demonstrati ca sunteti puternica, ca va ganditi la binele propriului copilului.
Cred ca fiecare mama are propriile resurse pentru a face fata dificultatilor pe care le intalneste. Uneori aceste resurse sunt inaccesibile in momentele grele, dar ele pot fi gasite daca sunteti ajutate. A cere ajutor atunci cand nu mai faci fata este cel mai curajos lucru pe care il poti face. Intotdeauna exista solutii la orice tip de problema.
Nu uitati de motto-ul nostru: "O mamica informata este o mamica mai buna!"
Peste 30 000 euro pentru zambetele copiilor spitalizati din Romania
Rihanna ar putea avea un copil anul viitor
