Am primit aceste randuri pe email. Mi s-a parut ca e pacat sa nu le impartasesc cu voi.
Tirania timpului nostru - De Mihai Ghyka
Traim timpuri ciudate. Cu manageri ce isi petrec mai bine de trei sferturi din viata la birou si in trafic. Viata de dupa business se reduce la televizor, somn si mall. Timpul liber devine timp mort.
Traim timpuri ciudate. Cu hoteluri abia terminate, la mare ori pe Valea Prahovei, pline doar in week-end si pustii in timpul saptamanii.
Traim timpuri ciudate. Cu sate in care creste vertiginos numarul de case, dar scade numarul de locuitori. Taranii neaosi plecati in Spania isi lasa casele goale, in vreme ce orasenii isi construiesc case de vacanta in satele pustiite de migratie.
Case de vacanta in care nu petrec niciodata mai mult de 15 zile pe an. Un bun prieten imi spunea, de curand, cu un zambet trist: "Construim si nu apucam sa ne bucuram de ceea ce am construit."
Aceeasi ilogica succesiune o regasim in detaliile vietii cotidiene.
In biblioteca mea, pe vremuri super-ordonata, descopar cum volumul lui Giorgio Vasari si-a luat locul la gramada, intre "Bucurestii in imagini" si cartea despre Sergiu Celibidache. Toate pe raftul plin de Noica, Tutea, Cioran ori Eliade, aranjat meticulos de mine acum opt ani!
Realizez ca femeia de curatenie pune cartile la loc dupa marime, culori sau goluri existente pe raft. Oricum, in ultimii ani ea atinge mai des decat mine biblioteca!
Am visat o Romanie cu o patura de mijloc stabila si activa. Un motor economic. Azi, patura de mijloc se naste din oameni suparati pe viata, pe lipsa de timp pentru sine. Paradoxal, fiecare manager isi planifica riguros viata de business si lasa la voia intamplarii putinele ore de dupa birou.
Dupa Marea Revolutie din Octombrie, rusii refugiati la Paris au lasat in urma lor o vorba: "bistro" (repede), transformata apoi in celebrele "bistrouri". Mereu grabiti, desi nu mai aveau nimic de pierdut, rusii cereau o bautura tare, spre a o da peste cap, precum vodca, si plecau mai departe.*
Managerii romani traiesc intr-o fuga perpetua, sub tirania propriului timp. Fara intrebari elementare: "Pentru ce traim? si pentru cine?". Pentru contul bancar, ipoteca ori terenul de la Breaza? Ori pentru sueta de cafenea, in care le spunem prietenilor ce bunuri am mai acumulat?
Oare cand am mai cautat o strada linistita pentru o plimbare pe jos prin oras? Cand am mai privit, curiosi, cladirile, dincolo de nivelul strazii? Ori ne-a surprins strigatul unui pescarus ratacit prin Capitala? Cumva, acest timp mort, al ratacirii si visarii, nu-si mai gaseste locul in agenda, printre sedinte, deplasari, e-mailuri, malluri si televizor.
Mihai Ghyka este director general, InBev Romania
* Cuvantul "bistro" a fost prima oara atestat in franceza in 1884 (varianta "bistrot" in 1892). (n.red.)
Nota: Articolul a aparut in revista Capital, ianuarie, 2008.
Copiii nostri - razbunarea bunicilor
Mame panicoase
