Ni se inoculeaza de mici in minte ideea ca sa fii mama e cel mai minunat lucru din lume. De la sentimentul de iubire coplesitoare care te invadeaza cand il tii pe micut in brate pentru prima oara, la starea de beatitudine din timpul alaptarii si emotiile nesecate din primii ani de viata ai copilului.
Si asa traim leganandu-ne papusile si visand la ziua in care vom deveni si noi mamici.
Iar intr-o zi, dupa 9 luni in care toti ne rasfata, ne vedem in fata unei vietati ciudate, minuscule, care urla din rasputeri: propriul tau copil!
Sa vedem ce nu ne spun nici cartile de povesti, nici prietenele sau mamele si bunicile noastre. Supriza, nici cele care au intrat deja in “casta” mamicilor nu scot o vorba!
Prima zi dupa nastere
Prima reactie, dupa experienta nasterii, e sentimentul ciudat ca e ceva in neregula cu tine. Pentru ca nu plangi de bucurie, nu esti coplesita de fericire, ci doar simti dureri ingrozitoare in tot corpul si esti paralizata de teama si neputinta. O fiinta mica, neajutorata, cu plamani puternici insa, e total dependenta de tine. Sentimentele prin care treci sunt multiple si foarte intense.
Aproape ca nu-ti vine sa spui nimanui ca simti, pe rand, panica, furie si frustrare si o oboseala imensa. Plangi din senin, ai stari contradictorii si te comporti ciudat.
Vei incepe prin a-i innebuni pe cei din jurul tau cu tot felul de cerinte absurde si, pentru inceput, nu vei fi coplesita peste noapte de iubire adanca pentru copilul tau. Iti vei dori doar un coltisor linistit, in care sa te poti odihni.
Alaptarea
Iubirea vine, cu timpul, si ajunge sa faca neimportante toate eforturile pe care le faci. Caci urmatorul lucru pe care il afli este ca alaptarea, pana la a-ti trezi stari de fericire, e o experienta dureroasa. Innebunesti de durere in primele zile de alaptare, sanii ti se umfla ca niste baloane gata sa explodeze si cumperi zeci de creme din farmacii pentru a-ti obloji ranile.
Asta daca nu renunti si treci la lapte praf, exasperata de faptul ca nimeni nu ti-a zis care e treaba cu alaptarea. Daca strangi din dinti, dupa vreo saptamana-doua, reusesti sa te obisnuiesti cu senzatia...
?
Probleme in cuibusorul de nebunii
Dupa nopti si zile de nesomn pe langa patutul copilului, ai zice ca poti sa te strecori in pat si sa incerci sa atipesti si tu. Asa-i ca ai uitat de sotul tau ? El are nevoie de tine si va pretinde acelasi tip de comportament tandru pe care il aveai pana acum. Supriza !
Niciodata nu va mai fi la fel ... Tensiuni, diferente de opinie care vor sfarsi prin certuri aprige, mai putin sex, ma putin timp pentru voi doi.
Certuri cu familia si alti apropiati
In momentul in care fiecare va dori sa te sfatuiasca cum sa iti cresti copilul si vei auzi de zeci de ori, ce e bine si ce nu e bine, vei incepe sa eviti persoanele care nu inteleg ca tu iti cresti copilul asa cum crezi. Te vei indeparta/certa de aceia care nu vor intelege ca te-ai schimbat si vor pune prea multa presiune asupra ta.
De asemenea, cei mai buni prieteni, care inca nu au copii, isi vor gasi si alte preocupari, in afara programului tau monoton de schimbat scutece si plimbari prin parc.? ?
Insomnii, atacuri de panica si stari de oboseala cronicizate
Din pacate, o data cu venirea pe lume a copilului, vei avea senzatia descurajanta ca nu te mai poti odihni niciodata cu adevarat. Vei tresari la cel mai mic zgomot venit din patutul copilului. Vei sta treaza atunci cand micutul e bolnav. Se va instala o stare de oboseala care va tinde sa devina cronica.
Ma opresc la aceste 5 lucruri, pentru a mai da o sansa celor care isi doresc cu adevarat sa fie mame. Si va provoc ca, dupa ce totul trece, sa spuneti si altor viitoare mamici adevarul din spatele povestilor siropoase despre aceasta profesie.
Ce lectii de viata mi-a dat copilul meu!
