Copiii nostri - razbunarea bunicilor

Imi amintesc si acum clipele de nebunie din adolescenta. Oscilam intre stari bacoviene, de negare a tuturor conventiilor si stari de exuberanta, cand simteam ca puteam rasturna lumea. In scenariul asta, bietii mei parinti jucau un rol ingrat – as fi preferat sa ii ignor cel mai des, daca nu aveau cateodata enervantul obicei de a-mi sta in cale.

Asa ca, cel mai des, in universul ordonat si strict al familiei, eu eram neinteleasa, o extravanganta, o fiinta atipica. In schimb, parintii mei erau absurzi, cateodata de-a dreptul imposibil de suportat.  

Va suna cunoscut ? Sunt amintiri mai proaspete, dar ia sa incercam sa ne punem in pielea alor nostri, cand eram bebelusi … unde erau salvatorii pampersi, blenderul, sterilizatorul, caruciorul 3 in 1, scaunelul de masa si alte accesorii indispensabile noua.

Pe atunci, scutecele se fierbeau si se spalau de mana de zece ori pe zi, biberoanele se fierbeau si ele, laptele praf era o raritate, iar jucariile frumoase sa nu mai vorbim. Nu existau bone sau gradinite particulare de 5 stele.  Si uite, ca, nu stiu prin ce miracol, parintii nostri s-au descurcat…Noi am crescut frumosi, destepti - ignoranti insa si nepasatori.  

Adolescenta este poate, momentul de independenta suprema, in care toate eforturile de disciplinare ale parintilor par sa fie zadarnice. Atunci cred ca simti cel mai acut sentimentul de parinte abandonat.  

Sunt abia la inceput in profesia igrata de parinte. Pana acum, s-au intamplat in fiecare zi minuni. Lucruri marunte, care, in ochi de mama, capata proportiile unor evenimente speciale. Dar au fost si momente foarte grele, cu toate ca folosesc Pampersi si tot ceea ce parintii nostri nu si-ar fi imaginat acum 30 de ani.

Si nu pot sa nu ma gandesc si mai departe, cand fetita mea va fi o adolescenta rebela…

Acum, ca mama, traiesc momentul de intelepciune suprema in care imi inteleg perfect parintii. Deodata, au devenit mai buni, mai intelepti, mai aproape de mine. Simt insa, cateodata ca sunt satisfacuti. 

Cred ca undeva, in strafundul fiintei lor se simt razbunati...