Ideea acestui blog mi-a venit acum ceva vreme, discutand cu Dana Tudor. Am colaborat multa vreme si ne-am dorit amandoua sa continuam si aici, pe feminis.ro. Eu scriu, scriu destul de mult pentru ca imi place. Insa pentru o rubrica mai mult sau mai putin permanenta iti trebuie idei!
De fiecare data cand citeam sau reciteam diferite exemple sau povestiri cu iz spiritual imi dadeam seama ca se leaga foarte mult de viata de zi cu zi, atat in plan personal, cat si profesional. Si iata ca am gasit o sursa de idei!
Si ca sa vedeti ca pe undeva am dreptate o sa va citez un pasaj din Anthony de Mello:
"Un maestru a fost intrebat odata:
- Ce a adus nou in viata ta Gratia Divina?
El a raspuns:
- Cand ma trezesc dimineata, ma simt ca un om care nu este sigur daca va trai pana seara.
- Bine, dar nu stie toata lumea acest lucru?
- Ba da. Dar nu toti simt acest lucru!"
Cat simtim si noi din ceea ce traim? Cat simtim si cat traim? Cat supravietuim, in loc sa traim?
Asadar, cat de prezenti suntem in viata noastra? Cati dintre noi, stiind pe dinafara drumul pana la serviciu, observa cu adevarat ce se intampla in jurul lui - ca sa nu spun ce se intampla cu el insusi - si nu se gandesc la raportul, sedinta sau intalnirea care urmeaza?
Am citit in adolescenta un roman englezesc (imi pare rau ca nu-mi mai aduc aminte care era) in care se descria extrem de trist, dar in acelasi timp pitoresc, cam cat timp liber avea un miner. Muncea atat de mult in fiecare zi, 6 zile pe saptamana, incat nu avea timp decat de spalat, mancat, dormit; iar singura zi in care isi permitea sa faca dragoste era duminica, pentru ca era mai odihnit. Nu sexul este subiectul articolului de fata, dar se pare ca si noi, sau macar unii dintre noi, suntem mici mineri englezi, in felul nostru. Nu avem aproape deloc timp seara, acasa de copii, de familie, ca sa nu mai vorbim de noi insine.
Fa un exercitiu de memorie si gandeste-te ce-ti doreai sa te faci cand vei fi mare? Cate au fost idealurile tineretii tale? Ce ti-ai spus dupa ce ai terminat liceul? Dar facultatea? Cand ti-ai adus ultima oara de promisiunile tineretii sau, mai bine zis, ti-ai adus aminte vreodata?
Si hai sa mai facem un exercitiu de memorie. Ce hobby-uri aveai acum ceva vreme? Cate ti-au mai ramas azi? Cand te-a emotionat ultima data o poezie?
OK! Indeajus! Sa revenim la realitate! Pare-se ca viata e mai neagra decat este, dar nu e asa! Nu este, nu pentru ca o vedem noi ca nu e, ci pentru ca asa e viata insasi: plina de culoare! Si bucurie! Si plinatate!
Poate ca ar fi cazul sa mai facem un exercitiu, de asta data de imaginatie: cum ar fi ca in urmatoarea saptamana, zi de zi, sa facem macar cate un lucru pe care nu l-am mai facut de mult: sa iesim cu prietenii, sa ascultam muzica preferata, sa petrecem 3 ore cu copiii (daca se poate fara laptop acasa), sa ne sunam mama, sa ne cumparam o pereche de pantofi pe care ne-o doream de mult etc.
Si, ca sa inchei tot din Anthony de Mello: "Nimeni nu s-a imbatat vreodata ascultand cuvantul ‚vin'"!
Asadar, luati-va viata la trait!
Sursa foto: Flickr
Elefantul si soricelul
