Spuneam saptamana trecuta ca voi detalia putin subiectele cartilor autobiografice ale lui Torey Hayden. Daca ar fi sa rezum intr-un cuvant ce m-a atras la aceasta autoare, cu siguranta acesta ar fi stilul in care stie sa transforme niste povesti de viata, niste secvente din existenta unor copii cu probleme in raspunsuri la incertitudinile fiecaruia. Nu explicit, insa. Gama de sentimente, emotii pe care le prezinta este atat de complexa, incat este greu sa nu te identifici la un moment dat cu unele sau altele din ele: furie, frica, indoieli, incredere (sau lipsa ei), infrangere, samd. Unele probleme dezbatute sunt chiar mai profunde si mai grave: abuz (fizic si emotional), tulburari de personalitate, mutism electiv, dificultati de invatare, delincventa.
Prima carte a autoarei, One Child, este povestea Sheilei, un copil de sase ani abandonat de mama si abuzat de tata, insa un copil capabil sa lege un baietel de numai trei ani de un copac si sa-i dea foc. Mai tarziu Torey Hayden scrie Somebody Else’s Kids, Murphy’s Boy, Just Another Kid (povestea unei fetite de 8 ani, Mariana, precoce din punct de vedere sexual), Ghost Girl (”desi acasa vorbea, la scoala Jadie nu scotea nici-un cuvant. Nu numai ca nu vorbea, dar ea nu radea, nu plangea, nu stranuta, nu sughita… Jadie fusese diagnosticata cu mutism electiv …o tulburare in care un individ este capabil fizic si intelectual sa vorbeasca normal, dar refuza sa o faca din cauze psihologice”), Twilight Children (carte autobiografica in care Torey isi aminteste de Cassandra, 9 ani, rapita de tatal sau si gasita aproape moarta de foame si cautand prin gunoaie. Un copil cu un comportament violent, ale carei povestiri despre perioada in care a fost rapita si despre cosmarul pe care l-a trait sunt terifiante) sau Tiger Child.
Fiecare subiect tratat de autoare arata cat de importanta este relatia dintre educator/parinte si copil pentru a-l scoate pe acesta in urma din lumea “tulburata” in care traieste. Poate cel mai important la aceste carti este ca metodele practicate de Torey Hayden in atingerea obiectivelor terapeutice si educationale sunt perfect valabile si in relatia parinte – copil sanatos sau in relatia dintre adulti. Iata cateva idei:
Dragostea inseamna actiune si nu un simplu sentiment. Hayden portretizeaza dragostea nu ca un sentiment, ci ca o actiune: un proces de daruire. Torey ofera copiilor din clasa ceva din fiinta ei: din bucuria ei, din cunostintele sale, din tristete… Si pana la urma nu asta invatam zi de zi pe pielea noastra? Ca iubirea nu inseamna numai declaratii, ci cum sa-l implinesti pe celalalt (fie copil, sot, iubit, mama, sora etc.), oferindu-i o parte din tine si facandu-l pe acesta intreg?
Crizele interumane pot deveni oportunitati. Torey stapaneste crizele comportamentale din clasa cu calm si delicatete si transforma situatiile conflictuale in oportunitati pentru a obtine increderea copiilor.
“Loving the unlovable”. Torey le ofera elevilor ei dragoste neconditionata, fie ca o merita sau nu. De aceea, nu foloseste afectiunea ca instrument de negociere in procesul de educare a copiilor, ci intelege ca “retragerea” dragostei poate restabili controlul numai pe termen scurt.
Pentru mai multe detalii despre autoare si cartile sale intrati pe http://www.torey-hayden.com.
