E o zi de vara cu un soare capricios ce se tot ascunde dupa norii grei, cand ajungem pentru prima data la Niculae, in comuna Vladeni. Dare lungi, extrem de fine, se zaresc in colbul din fata portii si prin curte. Cineva a maturat cu sarg pamantul uscat, de parca ar primi vizita unor fete regale, nu a unor oameni obisnuiti. Toate acareturile din curte, caruta, galetile cu care scot apa din fantana, cateva lopeti si o sapaliga, asteapta randuite intr-o perfecta ordine sosirea noastra.
Batranii casei, Dragos si Victoria, trecuti cu bine de 70 de ani, ne primesc cu caldura, emotionati si putini rusinati de saracia de pe la ei. Aproape tinandu-se de mana, incep sa goleasca sacul cu amaraciune, deplangand soarta fiilor si a nepotilor ce locuiesc impreuna cu ei, in aceeasi casa. Lacrimi de neputinta aluneca pe fata bunicului Dragos.
Mihaela si Niculae salveaza situatia, apropiindu-se de noi, cu un zambet larg pe fata, in care se citesc speranta si curajul tineretii. Au 28, respectiv 31 de ani si casa plina cu copii. Dumnezeu le-a dat 11 urmasi, dar unul dintre ei a murit la o luna dupa nastere, iar altul s-a innecat la 15 ani. Marius, cel mai mare dintre frati, scoate din fantana, la cei 13 ani ai sai, galeata dupa galeata, cu reponsabilitatea si forta unui om matur. Doar el ramane capul familei cand tata merge la munca, in fabrica din Vladeni… Mihaela il mangiie pe crestet si il lauda, spunandu-ne cat de mult o ajuta prin gospodarie si cat de cuminte este. De altfel, toti cei 9 copii sunt la fel de ascultatori si respectuosi cu cei din jur. Sapte dintre ei merg zilnic la scoala, primeniti de parca mama ar scoate mereu haine noi, dintr-un cufar vrajit. Mama le spala insa cu sapun de casa si cu apa scoasa din fantana de la poarta, incalzita pe plita sobei. Cinci invata la scoala primara din sat, dar patru fac naveta 3 km, pana la scoala din Borsa. Niciunul nu se plange vreodata de meniul din farfurie sau pentru ca nu are jucarii, haine scumpe si alte lucruri pe care si le-ar dori orice copil din lume. Au inteles ca viata este grea si au dobandit o intelepciune dureroasa la care multi dintre noi nu ajung niciodata.
Cartofii si fasolea sunt alimentele pe care acesti copii le vad cel mai des in farfurie, iar vara meniul se diversifica putin, cu o rosie si un ardei din gradina. “Se intampla de multe ori sa raman fara nimic de-ale gurii in casa. Pana acum doi ani, am avut o vaca, dar am vandut-o fiindca batranii nu mai puteau merge cu ea la pascut, eu trebuia sa-i ingrijesc pe cei mici, iar copiii merg toti la scoala si la gradinita”, ne dezvaluie Mirela cateva din secretele casei. Chiar daca au 2 hectare si ceva de pamant, nu au niciun profit de pe urma lor. “De doi ani am dat pamantul in arenda… Am primit in toamna niste grau incoltit, pe care nu am putut sa il vindem si l-am dat la pui”, ne spune bunicul Dragos.
Tatal recunoaste cu demintate ca le e foarte greu sa se descurce dintr-un venit de 1000 de lei pe luna, in care sunt incluse si alocatiile copiilor. Cu toate acestea, familia este unita, toti copiii invata fiindca trebuie sa devina oameni si Dumnezeu vegheaza asupra lor, sadind in inima oamenilor dorinta de a-i ajuta sa aiba o viata mai buna, sa continue scoala, sa termine un liceu si sa ajunga sa-si castige la randul lor o paine cinstita.
Saracia nu i-a furat visele
O CLASA, O PLASA!
