Cand despartirea nu depinde de partenerii unui cuplu

 Nici de parinti sau societate, ci pur si simplu de un aranjament divin neinteles, care cu siguranta e superior celui uman. Asta e credinta mea la cei 23 de ani impliniti acum 5 luni. Peste 3 zile, mai exact pe 7 aprile, eu si prietenul meu am fi implit trei ani magnifici. Le  doresc tuturor cititoarelor si femeilor din lume sa aiba parte de un asemenea miracol, de un suflet pereche asa cum mi-am gasit eu. A fost raspunsul meu la rugaciunea adresata Sfantului Anton ( "Sfinte Anton, te rog fa sa gasesc pe cineva care sa mi se potriveasca" ). 7 zile mai tarziu, pe 7 aprile 2005, cel care avea sa-mi devina prieten, confident, iubit, mama, tata, ... venea la facultatea la care invat. Am ramas impreuna, de nedespartit in fata oricarui obstacol, mai putin a celui din urma, din cauza caruia nu suntem acum unul langa celalalt. Revenirea unei etape a unei boli de gravitatea careia n-am stiut pana acum o saptamana, cat se implineste maine de cand prietenul meu a disparut fara vreun mijloc de identificare la el. Traiesc din inertie, scoala continua, sunt in pragul licentei, care era scopul amandurora. Acum e scopul meu, o cruce pe care trebuie sa o duc singura. Aceasta este o poveste despre cum poti trece intr-o ora de la extazul unor ani de zile, la agonie absoluta. Nu vreau ca povestea mea sa va intristeze. E doar o poveste si fiecare aduna o particica pentru propriul puzzle sau nu. Povestea noastra nu se termina aici. Sunt sigura de asta. Stiu ca rugaciunile mele si ale celorlalti -si eu si el suntem crestini ortocsi, (familiile la fel) -, dar amandoi avem o puternica incredere in faptul ca tot ce nu este posibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu. Stiu ca asta e ceea ce va continua povestea pe acelasi fir frumos, temporar intrerupt.