Bunici si mamici

Cat de mult ar trebui sa se implice bunicii in cresterea si educatia puiului nostru ?

E o intrebare pe care mi-am pus-o ori de cate ori am luat o pauza in weekend si mi-am lasat pentru cateva ore puiul in grija bunicilor.

Voi face un scurt, dar elocvent bilant al lucrurilor care m-au marcat (si pozitiv si negativ) si pe care le-am regasit in mare parte la toate prietenele mele mamici.

Ramai siderata de grija obsedanta pentru anumite aspecte (bebe sa manance mult, sa fie bine infofolit) si nepasarea totala fata de altele (o alimentatie corecta, sa fie ferit de virusi cand e racit - doar cateva exemple din pataniile proprii);

Esti uimita de perseverenta cu care vor sa iti impuna cresterea copilului asa cum se facea "pe vremea lor", fara sa tina cont ca totul a evoluat de acum 30 de ani. De pilda, cand incepe diversificarea la bebe, la 3 luni sau la 6 – un subiect de controversa tipic;

E o incercare sa ii convingi sa foloseasca masinariile ciudate care ne fac existenta mai usoara si mai sigura: sterilizatorul, incalzitorul de biberoane, caruciorul 3 in 1, scaunelul de masina;

Te straduiesti in zadar sa le trasezi sarcini exacte – ei fac oricum cum ii taie capul si cred ca si tu trebuie sa-i asculti, in fond esti copilul lor si stiu mai bine. Nu conteaza ca ai 20-30 de ani, responsabilitati si esti pe picioarele tale. In plus, tu esti cea care are nevoie de ei;

Fiecare scancet al copilului ii alerteaza la maxim si te considera nepasatoare si cruda daca lasi copilul sa planga 1 minut

Trecand fara sa insist prea mult, la emotiile pozitive, uit cateodata cu cata rabdare si dragoste se ocupa de bebe, cat de increzatoare sunt ca va fi ingrijit cu tot sufletul si ce mult efort depun sa ne multumeasca.

Mama, tata, va rog sa ma iertati !

Photo:Flickr.com