Barbatii insurati: ii bifezi sau ii ocolesti?

In vremea bunicilor sau a mamelor noastre, un barbat insurat era rareori „interesant" pentru o femeie singura. Vecina mea de 78 de ani imi spunea zilele trecute ca atunci cand ea era tanara, in Bucurestiul anilor '40, nici nu s-ar fi putut gandi la un barbat insurat, de frica societatii si a parintilor, cu atat mai putin sa ii accepte avansurile. Acum acestea nu mai sunt o piedica, asa cum era inainte, ne spune Elisabeta Ilie, psiholog. „Femeile spun lucrurilor pe nume acum, sunt emancipate si stabilesc de la inceput ce vor de la o relatie", mai precizeaza ea. Vremurile noastre sunt extrem de agresive si le obliga pe tot mai multe femei sa se puna pe sine pe primul plan si sa considere ca un barbat este disponibil, chiar daca realitatea este alta.

„Consider ca atunci cand pleaca la drum catre o relatie, nicio femeie nu isi propune sa gaseasca un barbat insurat. Se intampla sa se indragosteasca si incepe sa nu mai conteze nimic", ne spune psihologul Elisabeta Ilie.

Se prefera barbatii deja testati

Se pare ca barbatii insurati detin ceva in plus fata de cei singuri. Psihologul ne spune despre ce este vorba: „Un barbat insurat prezinta interes tocmai pentru ca este deja intr-o relatie. Inseamna ca e ceva bun si interesant la el, daca o alta femeie l-a ales. E testat de cineva". Sa nu iti inchipui ca un mariaj fericit te scuteste de teama ca sotul tau ar putea parea interesant pentru o alta femeie, pentru ca Elisabeta Ilie adauga: „Daca e fericit in casnicie, cu atat este mai interesant".

S. si-a cunoscut prima dragoste tot la serviciu. Pentru ca ea era foarte tanara si el era foarte interesant, nu a durat mult pana cand a facut-o sa se indragosteasca de el. El i-a povestit apoi ca se casatorise cu putina vreme in urma, la insistentele parintilor si ca nu isi iubea sotia. Pare genul de poveste tipica pe care un barbat insurat o spune femeii pe care vrea sa o cucereasca, dar nu era asa si in cazul lor. Cei doi si-au continuat legatura, iar el a hotarat sa divorteze. Putea fi o poveste care sa se termine fericit, insa nu a fost asa, pentru ca la scurta vreme dupa divortul lui, el si S. au hotarat ca nu mai vor sa continue relatia. Psihologul Elisabeta Ilie ne spune ca barbatii aleg sa iasa mai greu dintr-o relatie, pentru ca ei urmaresc confortul, lipsa batailor de cap si vor sa evite deciziile grele. Femeile, in schimb, ni se precizeaza ca sunt dispuse sa renunte la actualul partener pentru unul nou mult mai rapid pentru ca: „ele se aventureaza mai greu, dar odata atrase de un barbat, disponibilitatea e maxima".

Femeia e datoare sa incerce?

Ce spune psihologul despre profilul celor care intra in astfel de relatii? „E clar ca sunt femei moderne, lipsite de prejudecati", crede Elisabeta Ilie. „Exista si situatii in care fetele singure se ascund sub umbrela acestui tip de relatie, care este instabila, care le permite sa aiba si ele o portita de scapare si sa nu se conformeze unei relatii normale".

Pentru ca o relatie sa fie initiata, e important ca disponibilitatea sa existe de ambele sensuri. „Se spune ca femeia e datoare sa incerce, iar unele dintre noi chiar actioneaza ca atare", ne spune psihologul.

M. ne povesteste: „Ce-as putea sa spun? A inceput aparent ca un flirt nevinovat la serviciu. Nu stiam la ce se va ajunge - ii vazusem de la bun inceput verigheta pe deget si aveam anumite prejudecati in legatura cu o eventuala relatie cu un barbat insurat. Era o relatie interzisa si o spun cu toata seriozitatea. Asa gandeam pana l-am cunoscut mai bine.

Cand a inceput sa-mi placa si ca barbat, nu numai ca om, eram deja prea prinsa ca sa mai rationez. Imi dedicase melodiile lui preferate pe mess-ul de la munca, imi facuse cadou pe un DVD filmul de care ii spusesem ca-mi placuse mai demult, in copilarie. Insa totul s-a schimbat cu adevarat dupa ce mi-a daruit o bratara frumoasa de aur. De-abia atunci m-a prins cu adevarat in catusele amorului. Nu-mi pot explica nici eu de ce... nu sunt o persoana materialista.
N-a trebuit sa fac prea multe ca sa ajunga in patul meu. Parea infometat de amor. M-a iubit cu pasiune, cu tandrete, cu un strop de salbaticiune, dar si cu o doza destul de maricica de vinovatie. Nu vorbeam despre familia lui. O data cand a sunat ea si uitase sa inchida telefonul, mi-a spus ca important e ca e cu mine si nu cu altcineva. Pe moment mi s-a parut de-ajuns.
Distantarea dintre noi a intervenit atunci cand si-a schimbat locul de munca. Nu stiu cat a cantarit in decizia lui aventura cu mine, dar sunt sigura ca a contat. Am mai ramas in legatura o vreme, dar apoi vapaia s-a stins. Nu de tot, insa departarea fizica si-a spus in cele din urma cuvantul. Si cred ca au mai contribuit si altele: ratiunea, datoria, anturajul. Toate au avut un cuvant greu de spus. Mai ales in cazuri de-astea de iubiri interzise.

P.S. Nu pot sa zic ca l-am iubit cu adevarat, n-am avut timp sa sedimentez sentimentele, dar am fost indragostita de el si mi-a pasat mult de persoana lui. Din anumite puncte de vedere inca imi mai pasa."

Sotiile, mai spune Elisabeta Ilie, sunt fie in epoca moderna, fie au ramas in trecut. „Simtul apartenentei se mentine si e normal ca o femeie sa vrea intreaga atentie a celui de langa ea". Sunt multe dintre noi care nu s-ar gandi niciodata la o relatie cu un barbat insurat, dar sunt la fel de multe femei care aleg sa nu tina seama de nici un tabu. Voi de care parte va situati?