Așa mi-a spus cineva de curând, că femeia trebuie să „țină" un bărbat 10 ani, după care să-l schimbe. Cam cum procedăm cu electrocasnicele. Acelea care rezistă 10 ani sau peste. Se pare că în ziua de azi, termenul de „valabilitate" al bărbatului expiră după cei zece ani. Poate că ea se plictisește, poate descoperă unul mai bun și mai valabil, care îi poate oferi mai multe sau, oricum, altceva. Ceva nou și mai interesant. Cam cum procedează bărbații de când lumea, doar că, de foarte multe ori, ei nu au răbdare să treacă nici măcar cei 10 ani. Cine știe, poate ca termenul de „valabilitate" al femeii este mult mai scurt. Asta ar însemna fie că femeile sunt mai conciliante și mai răbdătoare cu bărbații, fie că ei au ceva mai mult de oferit. Au mai multă energie, mai multe „întrebuințări" și rezistă mai mult la... tăvăleală.
Chestia asta cu schimbatul bărbatului după 10 ani pare o mentalitate împrumutată de la bărbați, ceva însușit de la ei, care vine la pachet cu multele funcții și atribuții pe care și le-a arogat femeia de când s-a „convins" că e egală cu bărbatul.
La prima vedere pare oripilant să auzi așa ceva, dar dacă stăm să ne gândim puțin, poate nu e nici măcar așa... rău. Asta ar însemna diversitate. Nu ne mai plictisim... împreună. Firește, dacă reușim să rezistăm atâția ani împreună. 10 ani sunt și mulți și puțini, depinde cum îi privești.
Oare ajung 10 ani să îți cunoști partenerul de viață? Sau nu mai contează, dacă tot pornești de la ideea că oricum, după ce trec cei 10 ani, „trebuie" să-l schimbi. Ce rost ar mai avea să investim într-o relație de lungă durată, dacă o dată la 10 ani trebuie să facem o schimbare din asta? La un calcul succint, câți parteneri am putea avea într-o viață de om? 4, 5, cu puțin noroc 6 sau 7. 7 bărbați, 7 amoruri, 7 vieți într-una. Cât să scrii 7 cărți.
Amanta de mătase
Pedeapsa ei
