Motivul pentru care elaborarea unei forme primare de astrologie s-a produs in Orientul Mijlociu, mai degraba decat, sa spunem, printre indienii din Wisconsin, America sau printre azteci si care, cu siguranta, au fost la fel de interesati de astre si de cer ca si celelalte popoare, a fost ca babilonienii erau astronomi si matematicieni foarte buni iar toata stiinta lor s-a concretizat in elaborarea unui calendar, extrem de fiabil la vremea respectiva, si adoptat de civilizatiile sud-europene, mediteraneene si ale Orientului iar in preajma anului 500 i.Hr. atentia lor s-a indreptat strict spre studiul preponderent al astrelor si au inventat zodiacul, acel element esential in personalizarea astrologiei.
Popularitatea astrologiei - Cui i se datoreaza
Babilonienii au urmarit miscarea si schimbarile in miscarea astrelor si planetelor, timp de secole, au conceput modele pentru cerul de noapte si pentru cel de zi, inainte de a pune la punct un calendar destul de exact care sa le permita sa prezica eclipsele, dar mai ales, sa le permita sa lucreze cu evenimentele din trecut pentru a descoperi elemente comune unui anumit tipar astral care sa sugereze un anumit eveniment, defect, calitate, afectiune, o configuratie tipica pentru razboi sau pentru un an manos, pentru o calatorie pe ape, pentru negot sau pentru durarea unei noi asezari, tipare care sa actioneze, in acelasi fel, si in viitor. Studiul pare sa fi inceput cu simple observatii, cum ar fi durata zilei, durata noptii, apoi momentel in care rasarea si apunea Luna sau cand aparea si disparea stralucitoarea Venus. Au intocmit astfel, calendarul Lunii, de la momentul disparitiei sale de pe cer pana la revenire, cand astrul incepea sa creasca si momentul culminant cand stralucirea ei era maxima, ca apoi, in intervalul imediat urmator sa se micsoreze din ce in ce mai mult pana disparea iar de pe cer, adica au sesizat intervalul neregulat dintre doua lunatii, dintre o Luna Noua la alta si au calculat astfel perioada de revolutie a Lunii, ca avand, in medie, 29 de zile, 12 ore, 44 minute si 3 secunde. Trebuie sa fi fost extrem de laborios si de dificil sa creezi un calendar pentru fiecare moment de Luna Noua, sa ii urmaresti traseul de la un echinoctiu de primavara la altul si sa stabilesti astfel calendarul anual. Pentru a face acest lucru, trebuiau sa adauge cate o luna in plus la fiecare doi sau trei ani - dar chiar si asa, calendarul se decala cu o zi si jumatate la fiecare opt ani. Detaliile calendarelor timpurii si evolutia acestora sunt complexe, dar mi se pare extraordinar faptul ca cu ustensile rudimentare, doar prin observarea Cerului cu ochiul liber, au dat o solutie rezonabila pentru observarea unei enigme – curgerea Timpului.
Drumul spre stiinta astrologiei
De atunci, calendarul a suportat destul de multe complicatii si a evoluat la forma pe care o cunoastem noi astazi. Cezar a chemat un astronom din Alexandria pentru a face ordine in talmes-balmesul in care degenerase calendarul roman, ceea ce a dus la stabilirea calendarului iulian, corectia anuala fiind de 11 zile. Totusi, calendarul cu care lucram astazi este cel gregorian, adoptat prin edictul Papei Grigore al 13-lea in Europa, la 1582, eliminand astfel desincronizarea de ani. Miezul noptii de 2 septembrie, a devenit 14 septembrie.
Aparitia zodiacului
Zorii astrologiei
