Si este asociata cu miscarile Soarelui, a Lunii, planetele si stelelor, studii care nu s-au limitat doar la Asia si bazinul mediteranean. Peste tot in lume s-au descoperit insemnati cu caracter astrologic. In Europa acest lucru este atestat de multe constructii megalitice raspandite pe intreg continentul, monumente studiate de cercetatori, care dupa o munca de ani de zile, au ajuns la o concluzie simpla si anume ca una din functiile principale ale acestora a fost de a calcula miscarea anuala a corpurilor ceresti.
Astrologia in Republica Romana
De departe cel mai cunoscut ramane, ansamblul megalitic de la Stonehenge, din Anglia si care este, probabil si cel mai impresionant. S-a concluzionat ca Stonehenge pune in valoare o metoda sofisticata de calcul pentru un calendar de mare precizie. Pozitionare varfurilor ascutite ale pietrelor, de exemplu, indica cu o precizie astronomica solstitiile si eclipsele. Dupa cartografiere s-a ridicat nivelmentul ansamblului care apoi a fost supus analizei pe calculator, iar rezultatul de dezvaluit o gama larga de aliniamente, pozitionate de asemenea maniera incat concluzia a fost una singura - ne aflam in fata unui complex calculator megalitic. Datarea cu carbon estimeaza ca acesta a fost construit, aproximativ, in 2500 i.Hr. intr-adevar, este o realizare remarcabila si derutanta pentru o civilizatie din epoca bronzului.
La fel de impresionanta, in exactitatea ei astronomica, este piatra de la Newgrange, din Irlanda sau ceasul de andezit de la Sarmisegetuza. Gandite pentru perioade lungi de timp pentru a fi doar simple morminte sau temple, structurile au dovedit ca au o vechime mai mare de 5000 ani i.Hr. ceea ce a dus la concluzia ca ne aflam in fata unor observatoare astronomice antice din care s-a studiat sute de ani, solstitiul de iarna. La Newgrange, cu putin inainte de ora 9 a.m. in fiecare zi de 21 decembrie, cea mai scurta zi a anului, soarele de dimineata ajunge in dreptul unui mic portal, aproximativ 8 inch = 20,48 cm, si atinge din interiorul acestuia o movila impresionanta, dovada ca acesti oameni au fost nu doar arhitecti calificati, ci si excelenti astronomi.
Musulmanii au fost si ei atrasi, normal, astrologie. (Coranul pare sa fi incurajat aceste studii, cu diferite referinte astrologice - de exemplu, pasajul "El este Cel care are stabilit pentru tine stelele ca sa te ghideze in mijlocul intunericului de pamant si mare." Astrologii musulmani au intocmit horoscoape individuale si au scris tratate de astrologie natala si mundana, cele mai cunoscute fiind ale lui Masha'allah si Abu al'Balkhi Ma'shar. Interesul principal a fost simbolismul cosmologic in astrologie pentru ca aceasta oferea un mijloc prin care omul putea descoperi locul sau in cosmos si astfel sa devina constienti de realitatea existenta in jurul sau.
Nici in persana si nici in araba insa, prin intermediul carora lucrarile grecilor au ajuns iar in Europa, nu se facea o distinctie clara intre termenii de astrologie si astronomie, atunci cand textele clasice se refera la munajjimun sa spunem si care aproape intotdeauna inseamna atat. Astronomia islamica este derivata din surse grecesti, indiene si persane - de la Dorotheus din Sidon, Claudius Ptolemeu, Antiochos din Atena, la Vettius Valens si Teukros, la care s-au adaugat lucrarile sasanide, care au fost, de cele mai multe ori, traduceri ale textelor grecesti si indiene in limba pahlavi, limba principala a Persiei intre secolele 3 – 7 a.Hr. Evident, astrologia islamica s-a dezvoltat relativ tarziu.
Foarte mult timp s-a presupus ca astrologia nu era cunoscuta in America pana la descoperirea lui Columb. Istoricii insa au descoperit in scrierile episcopul de Chiapas care, timp de 40 de ani, a notat minutios cum s-a desfasurat cucerirea Lumii Noi si a cercetat atent viata si obiceiurile asa-numitilor indieni, scria in 1698 ca anumite neamuri Quiche, un trib antic peruvian, cred ca nasterea omului este reglementata de cursul stelelor si planetelor, ei respecta timpul de zi si luna, la care un copil se naste, si anticipeaza viata si destinul acestuia.
Tot episcopul de Chiapas a scris in raportarile sale zilnice ca spaniolii au adus tehnicile de astrologie in America de Sud care cu siguranta nu au fost folosite in Mexic inainte de Columb, chiar daca nativii se bazau pe un sistem administrativ de invidiat, spre deosebire de Europa. Astronomia tolteca, de exemplu, impartea lumea in cinci directii - nord, sud, est, vest si centru; primele patru erau conduse de Taur, Leul, Vultur si de Om. Acestea coincid oarecum cu semnele fixe din zodiacul occidental: Taur, Leu, Scorpion si Varsator, mult mai tarziu asociat cu simbolurile celor patru apostoli - Luca (Taur), Marcu (Le), Ioan (Vultur, vechiul simbol al Scorpionului) si Matei (Omul sau Varsatorul).
Cum s-a ajuns la interpretarea temelor natale
Astrologia in India si China
