Ca omul a facut de timpuriu asocieri intre planete si o serie de calitati si defecte umane pare mai usor de inteles – Soarele, in toata splendoarea lui, cel care da viata si o intretine, a fost cu siguranta un simbol major pentru regalitate, noblete, pompa si dominatie, pe care il impatea cu Luna in mod egal, care era asociata cu maternitatea si siguranta copilului la sanul mamei, cu ciclul feminin si cu feminitatea, cu fecunditatea, cu ciclurile naturii – raul curgator sau mareele. Apoi, posibil ca Marte sa fi fost asociat cu agresiunea datorita culorii sale rosii iar Venus cu frumusetea si iubirea datorita statotrniciei cu care isi facea apritia precum si stralucirii sale superbe. Pe de alta parte, cum a ajuns Jupiter sa fie asociat cu optimismul, buna dispozitie, dreptatea, norocul si bogatia sau Saturn cu materialitatea si prudenta, asemeni semnelor, ramane un mare mister.
Si, subliniez inca odata, aceste caracteristici au aparut foarte devreme. In anul 235 i.Hr., un astrolog spunea clientului sau ca fiul tau s-a naascut cand Venus si Jupiter erau pe cer impreuna, astfel ca sotia lui va fi mai puternica decat el. Mai departe, el o asocia pe Venus cu lascivitatea, indecizia si lenea iar pe Jupiter cu bunatatea si loialitatea, semnul Leului cu bogatia si puterea, Racul cu fluiditatea si familia iar Taurul cu taria in lupta. Acelasi caracteristici, lingvistic imbogatite, sunt valabile si astazi. Astrologii sustin ca asociatiile dintre semne si planete si anumite caracteristici s-a facut empiric. Trecerea timpului nu a facut altceva insa decat sa confirme faptul ca omul se indragosteste cand Venus este intr-o pozitie foarte puternica, ca este predispus la violenta cand Marte este iritat si reactioneaza agresiv, ca, daca la momentul nasterii unui copil, in Gemeni sunt mai multe planete personale, atunci cand copilul va creste va fi rapid in miscari si pripit chiar inainte sa vorbeasca cum trebuie. Desigur, sunt destule dovezi care sa sugereze ca elaborarea tehnicilor de astrologie nu a survenit ca urmare a studiului psihicului sau a inconstientului colectiv, cum se procedeaza incercetarea clasica, ci prin observare directa si inregistrare atenta.
Vettius Valens, continuatorul lui Ptolemeu
Oricum ar fi, odata ce semne si planete au inceput sa-si asume caracteristicile proprii, zodiacul a inceput sa functioneze asemeni unui calendar conceput sa ghideze omul, ultimul ingredient adaugat avea sa i se alature curand prin aparitia horoscopului, transformarea intr-o adevarata arta a interpretarii temei natale.
Raspandirea astrologiei in Europa
Observatiile simple si laconice de la inceputuri devin din ce in ce mai elaborate, mult mai complexe trecand dincolo de simpla formulare de tipul daca un copil se naste atunci cand Luna este ies, viata lui va fi luminos, excelent, regulate si lung. Astazi se pot scrie tomuri intregi depre personalitatea, caracterul, potentialul, sanatatea si motivatiile unui copil nou-nascut.
Perioada mesopotamiana si babiloniana
Astrologia megalitica, lumea musulmana si Noua America
