Altfel, el e un om minunat...

Zice ca nu e prima oara cand o insala. Mai mult sau mai putin, pare ca s-a obisnuit cu asta. Clar e ca nu vrea sa il piarda, asa ca, in cele din urma, accepta indiscretiile lui. Numai ca, de fiecare data cand il prinde, iese cu scantei. Adica se cearta, tipa ca nebunii unul la celalalt si, in cele din urma, se ajunge la violenta. Asta insemnand ca ea e cea care o incaseaza. Dupa care lucrurile se linistesc. Pentru o vreme. Apoi totul se reia de la capat, dupa acelasi model, in acelasi ritm, cu aceeasi intensitate. Si tot asa. De fiecare data ea isi spune ca nu il mai iarta, ca nu o sa mai treaca peste indiscretiile, magariile si bataile lui. Ii spune si lui lucrul asta, dar… Si relatia asta merge asa de mai bine de 17 ani.

El e un tata bun. S-au luat din mare dragoste. E si om de casa, de familie. Dar are acest cusur: bea. Si cand se apuca, nu mai stie sa se opreasca. Prima data cand a baut tot salariul, ea il astepta in spital, sa o scoata impreuna cu primul nascut. In cele din urma a sunat la ai ei si au venit ei sa ii ia si sa ii duca acasa. Dupa aceea, au urmat betii dupa betii. Motive au existat mereu. Ea ce era sa faca?!? Era tanara, nu avea inca servici, abia adusese pe lume un copil. Cum sa se descurce singura cu toate? Dupa 3 copii si 22 de ani impreuna, ce ar mai putea face? Cel putin, nu se duce cu alta.

Cand l-a cunoscut, a fost sigura ca el e cel pe care il cauta. Tanar, frumos, bine facut, sarmant. S-a indragostit imediat. Ce o atragea si mai tare era faptul ca avea intotdeauna bani. Nu se scalda in ei, dar stia sa aiba grija de ea, sa o duca peste tot, sa ii faca daruri scumpe, sa o scoata la baruri si restaurante selecte. Nu si-a pus niciodata problema cum face el banii aia. Cand a aflat ca ii castiga prin cazinouri, a aflat si reversul acelor perioade de “glorie”. Perioade de depresie, in care nu avea un sfant, in care era disperat sa faca rost de cativa bani, sa o poata lua iar de la capat. “Sigur de data asta o sa aiba noroc!” Mai rau a fost cand au inceput sa dispara lucruri din casa. La inceput, chestii de care se puteau dispensa: un tablou, unele din bijuteriile ei, daruite din dragoste…Pe urma au urmat televizorul, masina. Si apoi iar a iesit soarele pe strada lor. Si-au cumparat altele noi. Si iar au avut o perioada buna. Dar perioadele bune nu durau niciodata la nesfarsit. Ea si cei doi copii s-au obisnuit cu ritmul asta. Ii sunt alaturi, la bine si la rau. Il sustin si il incurajeaza. Stiu ca, in cele din urma, va fi si bine, pentru ei toti.

Se inteleg destul de bine. Adica nu au avut probleme mari pana acum. El nu a inselat-o niciodata, nu bea, nu face tampenii. Atata doar ca ii place sa investeasca. Adica sa cumpere aparatura electronica. Daca nu e un computer sau un laptop de ultima generatie, atunci vine cu un home cinema sau un dvd care face nu stiu cate minunatii. Daca nu ii vinde un “prieten” un telefon mobil sofisticat, atunci gaseste el un “chilipir” de televizor, sistem audio sau mai stie el ce. Asta nu ar fi ceva rau. Atata doar ca niciodata nu le ajung banii, raman mereu restanti la plata facturilor si isi amana concediul de ani de zile. Fireste, nu se pune problema ca ea sa isi permita un parfum, un articol cosmetic sau haine, in afara de cele cu preturile cele mai mici. Altfel, el e baiat bun…

Iar astea sunt doar exemple “de baza”, cele mai la indemana si fara detalii care sa ne oripileze. O singura intrebare ramane totusi: “Si tu unde ai fost in toata relatia asta?”