S-a lansat topul celor mai puternice vedete in business, de catre faimoasa revista americana Forbes.
- "Civilizat, deschis, lider" - Cum ne vedem noi insine si cum suntem in realitate!
- Nu ai experienta? Patrunde in mintea angajatorului!
- Retelele de socializare iti aduc concedierea - Top situatii posibile
- Descopera cuvintele-cheie care iti scot CV-ul din anonimat!
Ne-am intalnit la o terasa oarecare, semn ca Brianna Caradja nu pune chiar atat de mare pret pe cuvintele "fite" si "eticheta", asa cum fac alte asa-zise "vedete". Mai mult decat atat, era imbracata cu un tricou pe care scria mare 'The Best Mom" - "Este de la fiii mei!", mi-a marturisit cu mandrie. Am comandat ceva si am inceput sa discutam. Ca si cum m-as fi aflat la terasa nu cu mostenitoarea familiei Caradja ci cu o prietena trecuta prin viata, care are atat de multe de povestit , timpul a trecut pe negandite si mi-am dat seama ca am stat de vorba nu jumatate de ora cum ma gandisem initial, ci mai bine de o ora.
Cat de mult mai conteaza mitul sangelui albastru intr-o societate a valorilor rasturnate?
In opinia mea conteaza pentru ca este o responsabilitate si nu un privilegiu. In ziua de astazi, cel putin in Romania, a avea un titlu nobiliar nu implica privilegii pentru ca nu vine nimeni sa-ti dea totul pe tava, statutul acesta nu-ti usureaza cu nimic viata. In schimb ai responsabilitatea de a te comporta intr-un anumit fel, lucru pe care lumea il confunda de multe ori cu stilul vestimentar, pentru care am fost de multe ori criticata, deoarece eu prefer sa ma imbrac cat se poate de lejer.S-a spus de multe ori ca nu ma imbrac ca o printesa. Dar stati putin! Traim in secolul al XXI-lea. Ma imbrac asa cum ar trebui sa se imbrace o femeie activa, careia nu-i prea mai plac deux pieces-urile. Recunosc, sunt tinute pe care le-am purtat si eu cu ceva timp in urma, dar acum sunt in dulap si le scot doar cand este neaparat nevoie de ele. Responsabilitatea rezulta din felul in care te comporti, din lucrurile pe care le spui, din riscurile pe care ti le asumi, din modul in care reusesti sa traiesti si pentru tine nu doar pentru imagine si asta incerc sa le transmit mai departe si copiilor mei.
Ce riscuri implica asadar aceasta mostenire materiala dar si spirituala care v-a fost lasata?
Materiala mai putin, pentru ca suntem Romania, o tara care pana de curand a trait sub comunism. Mostenirea materiala inseamna sa te lupti cu statul sa recuperezi tot ceea ce s-a instrainat si asta este foarte greu. Din fericire, nascandu-ma in Franta si traind mai apoi in America, mi-am asigurat acolo stabilitatea materiala, din acest motiv mi-am si permis sa vin sa traiesc aici cu copiii mei.
Sa inteleg ca nu pretindeti nimic din ce ar fi trebuit sa detineti aici?
Ba da, ar fi absurd sa n-o fac. De ce sa pofteasca altii, care n-au absolut niciun drept legal, dar care si-au insusit anumite bunuri prin restitiuiri aiurea? Cand vorbesti despre un patrimoniu, fie ca ti-l faci in decursul vietii fie ca ti-l recuperezi, trebuie sa tii cont ca tu raspunzi direct de el, ca esti un fel de curator, ca la muzeu. Treaba ta este sa-l intretii, sa-l managerizezi cum s-ar spune, astfel incat sa-l poti da in bune conditii mai departe.
In mod concret, ce aveti de recuperat?
Case, terenuri, paduri. In Romania s-a facut cate o lege pentru fiecare, inclusiv pentru pasuni. Astept o lege si pentru mlastini, nu m-ar surprinde sa apara si asta! Asta inseamna o lupta separata pentru fiecare.
Vedeti totusi vreo finalitate in lupta asta cu statul?
Sigur ca da. Reusita n-o sa fie totala, insa eu sper ca mai devreme sau mai tarziu ne vom civiliza si noi ca romani, ca n-o s-o tinem intr-o continua asa-zisa tranzitie. Am fost uluita cum in Cehia, in anii '90, urmasi crescuti peste hotare din parinti cehi, nu numai ca-si recuperasera pamanturile dar le si valorificau deja roadele. Si asta se intampla cu aproape 20 de ani in urma. La noi tranzitia asta perpetua s-a transformat in nebunie. Dupa 20 de ani nu poti sa o mai numesti tranzitie, atat timp cat multi s-au asezat deja undeva: unii mai bine, altii mai rau, unii pe nedrept, altii prin propriile merite, altii pe spinarea unora mai slabi. Societatea de acum ar trebui putin zguduita, si nu la modul figurat. Stiu ca in Romania se insista foarte mult pe ideea de societate civila , dar noi, ca si cetateni ar trebui sa avem si drepturi, nu doar obligatii.
