Inainte, cand eram intr-o relatie, daca nu imi convenea ceva, plecam din acea relatie. Acum mi-am dat seama ca nu am unde sa plec si trebuie sa ma adaptez la poveste. Ma enerveaza ca nu isi pune hainele murdare in cos? Nu am ce sa ii fac. Ma multumesc ca le pune pe cos si nu voi intelege niciodata de ce nu le pune in cos daca tot ajunge pana la el, ci pe cos. Si nu ma mai enervez pentru asta.
Am mai invatat ca in orice situatie exista solutii si ca trebuie sa gasim solutii. Ca nu este cazul sa fug in momentul in care apare o problema. Ca este normal sa te certi, desi la asta mai avem de lucrat pentru ca suntem destul de plictisitori la acest capitol. Nu ne certam deci suntem plictisitori. Daca nu eram casatorita, as fi fugit de o mie de ori. Si nu pentru ca imi place, pentru ca imi place sa stau in aceasta relatie, ci pentru ca asa eram eu nebuna. Dispaream cu zilele si nu spuneam unde ma duc.
Daca isi lasa farfuria murdara in frigider, ma desparteam de individ. Daca nu imi facea toata poftele, nu mai spun ce viteza aveam la fugit. Acum nici macar nu imi mai trece prin cap sa fac asta. Si ma gandesc zambind ce nebuna eram si cat creier nu aveam cand faceam asa. Am invatat sa am rabdare. E de bine. Sunt curioasa ce mai am de invatat. Sigur voi mai avea multe. M-am schimbat si m-am schimbat in bine.
Sunt mult mai calma, mult mai diplomata. Cand vreau ceva, nu mai bat din picior, ca vreau acum. Am inceput sa ma gandesc si la vacante, la draperii, la zugravit. Inainte cand mi se punea pata plecam in vacanta sau cumparam draperii.
A, si am mai invatat ceva. Am invatat sa fac piata pentru doi. Inca nu reusesc sa fac mancare mai multa, dar sper sa invat. Asta ma scoate din minti. Am facut fasole cu ciolan si mi-au iesit trei portii.
Dar, tinand cont ca mai am inainte foarte multi ani de casnicie, cred ca sunt pe drumul cel bun si ca mai am multe de invatat.
E inca primavara
Prin bucatarie
