Vocea din spatele personajului favorit al copiilor - Tamara Roman

Cand dai o proba, inainte de toate, afli povestea, vezi cateva secvente cu personajul din film sau din desene asa ca actorul isi poate face o o prima impresie despre cum este el si cum vorbeste.

Personajul Mitchie, pe care il dublez in noul lung metraj Disney Channel, se reintoarce in Camp Rock, un loc foarte special pentru ea, locul in care a cunoscut prima dragoste, unde a invatat ca nu trebuie sa-i fie rusine de cine este ea cu adevarat si ca trebuie sa aiba incredere in ea si in talentul ei. La inceput  lucrurile par neschimbate, dar visul se destrama atunci cand isi da seama ca langa tabara lor se afla alta tabara cu care vor intra in Competitia finala.

Apoi intervine regizorul care te ajuta dandu-ti mai multe informatii despre personaj si te ajuta sa pastrezi in glas caracteristicile sale. Cand am avut de dublat personaje cu voci mai speciale, pitigaiate sau mai indepartate de vocea mea, am “incercat “ mai multe voci pana cand am ajuns aproape de cea originala. O alta pregatire pentru a dubla un personaj, dar o pregatire pe termen lung, este sa te feresti de raceala si sa incerci sa ai cat mai mult grija de vocea ta.

Cat de multa personalitate ii poti oferi unui personaj -fie de desene animate, fie de film- pe care il interpretezi, tinand cont de faptul ca singurul lucru de care te poti folosi este vocea ta?

Cred ca poti sa contruiesti un personaj chiar daca ii dai viata numai prin glas. Pentru ca atunci cand dublezi, ca si la teatru si la film, tu esti acel personaj, ai personalitatea lui si daca actorul care il dubleaza crede cu adevarat in el si in faptul ca nu este o simpla joaca, vocea actorului este ca cea originala a personajului.

Care este tipologia personajului pentru care crezi ca e cea mai potrivita vocea ta (caracteristici etc)?

Nu stiu daca este o singura tipologie, imi place sa dublez personaje cat mai diverse dar cel mai des am dublat adolescente si in principiu personaje pozitive si energice.
 
De exemplu, Mitchie este un personaj curat, simplu si inocent dar cu o personalitate puternica. Mi-au placut sinceritatea ei, ambitia si dorinta de a se autodepasi, de a-si urma cu orice pret pasiunea pentru muzica. Am regasit in ea timiditatea si vulnerabilitatea pe care o am cateodata dar si ambitia si faptul ca imi doresc cu desavarsire sa fac tot ceea ce imi propun si sa-mi urmez visele.

Care iti este cel mai drag personaj dublat? Cel de la care ai ramas, eventual, cu o expresie sau cu un mic tic verbal?

"Alex" din serialul Magicienii din Waverly Place este personajul meu preferat, cu care m-am obisnuit foarte repede si de care imi este dor atunci cand nu il dublez. Este o domnisoara vrajitoare, foarte inteligenta si ironica. Nu pot sa spun ca mi-a ramas un tic verbal dar de multe ori cand ma gandesc la serial sau la cei care joaca in el imi vine in minte o vraja care “suna” cam asa: “Zip it ip pop!”  

Descrie-ne pe scurt, te rog, cum decurge experienta unui actor care devine vocea unui personaj, incepand cu castingul si terminand cu premiera.

Cum am spus si mai sus, impreuna cu regizorul se vizioneaza cateva secvente cu personajul apoi cu indicatiile regizorale, avand textul in fata si vocea personajului in casti, incepi sa spui replicile in romana urmarind in acelasi timp situatia in care este pus personajul, preluandu-i starile si pauzele din timpul unei replici. Dupa ceva timp incepi sa intuiesti cum ar spune personajul replica urmatoare si atunci lucrurile devin mai usoare si mai placute.

Premiera este de fiecare data asteptata cu emotie si mereu sunt foarte curioasa sa vad rezultatul final.

Se intampla ca cei care nu te cunosc sa iti recunoasca vocea? Care au fost cele mai interesante reactii?

De obicei se intampla sa-mi fie recunoscuta vocea de catre copii si atunci se mira si se bucura si sunt atat de curiosi sa afle ce o sa se mai intample cu personajele in aventurile lor. Au fel de fel de intrebari si ceea ce ma surprinde este ca unii dintre ei, desi stiu ca desenele sunt dublate, au impresia ca vocea mea este vocea adevarata a personajului.

A fost o decizie de moment sa faci actorie sau indelung gandita?

Mi-am dorit din copilarie sa fac aceasta meserie, nu avea cum sa fie o decizie de moment. Cred ca oricine decide pe moment sa faca actorie ori renunta pe parcurs ori din contra descopera o lume minunata de care se “imbolnaveste”.

Care sunt planurile tale pentru viitorul apropiat? Ce iti doresti sa faci?
 
Momentan repet la un spectacol asa ca astept cu nerabdare premiera care cred ca va avea loc pe la sfarsitul lunii octombrie. In acelasi timp am reluat repetitiile la spectacolul Secta Femeilor, regizat de Toma Enache, cu care urmeaza sa mergem in cateva orase din tara.
Imi doresc sa am in continuare timpul ocupat si sa ma bucur de meseria mea, fie ca joc intr-un spectacol sau dublez un personaj.

Care sunt ofertele de munca pe care le refuzi cel mai des? Ce au in comun ofertele pe care le accepti?

Ofertele pe care le accept sunt cele in care este vorba de un proiect de teatru sau de film iar cele pe care le refuz sunt cele indepartate de meseria mea.

Teatru, film, sau televiziune? De ce?

Teatru, in primul rand, pentru ca nimic nu se compara cu intregul proces de creatie, incepand de la lectura, la miscarea scenica, la intalnirea cu publicul, la starile si sentimentele pe care ti le ofera un rol intr-un spectacol. Filmul imi place nespus de tare si desi am jucat numai in scurt metraje pot sa spun ca este o experienta de neuitat, fiecare zi de filmare si mi se pare o mare provocare sa pastrezi racordul de stare de la o dubla la alta si sa ai capacitatea de a ramane mereu proaspat, ca si cum atunci s-ar fi intamplat prima data, chiar daca acea scena se filmeaza de ore intregi.

Cu televiziunea nu am tatonat pana acum, probabil ca este o experienta placuta dar, dintre cele trei, prefer teatrul.