L: Nici nu stiu cum sa va spun. L-am cunoscut pe acest baiat. Il stiu deja de un timp. Nu pot sa spun clar ca mi-a facut curte. Stiti, el arata tare bine, e un barbat tanar si tare frumos. Nu am crezut eu ca o sa se uite la mine vreodata. Am lucrat impreuna un timp si am schimbat numerele de telefon. Intr-o zi m-a sunat si m-a invitat la el acasa. Nu m-am gandit la nimic rau. Proasta de mine!
T: Hai, nu fi chiar atat de aspra cu tine.
L: Spuneti dumneavoastra asa, dar acum stiu ca am dreptate. In definitiv, daca un barbat vrea sa te cunoasca, sa iasa cu tine, nu te invita pentru prima oara direct acasa la el. Nu stiu unde mi-a fost capul. Ce am gandit atunci. Asa e cand te ia valul... Mi-a fost teama sa nu se razgandeasca, sa nu-l scap, sa nu pierd ocazia. Hmmm! Si ce ocazie!! In fine, m-am dus sa ma intalnesc cu el. Ma astepta in fata blocului. Tocmai cumparase o sticla de sampanie. Nici macar atunci nu mi-am dat seama de ce urma sa se intample, ce avea el de fapt in gand! Sau poate nu am vrut sa imi dau seama. Clar e ca eu nu m-am dus la el cu gandul sa facem dragoste. Oricat imi placea el de mult, voiam sa ne cunoastem mai intai. Si am zis ca asta ar fi fost primul pas.
T: Si pana la urma ce s-a intamplat?
L: Ce sa se intample?!? Am mers sus, mi-a spus ca bunica lui e plecata nu stiu unde. Probabil ca el o trimisese de acasa, sa fie singur, deh. A deschis sticla de sampanie, am sorbit decat odata din ea...am stat putin de vorba despre carti si deodata il aud spunand: “Hai, dezbraca-te!”. Am ramas stupefiata. I-am zis ca nu pentru asta am venit si ca nu am nici un gand in sensul asta. Atunci s-a enervat si mi-a zis ca el nu a dat banii aiurea pe bautura fara sa se aleaga cu nimic. Simteam ca se invart toate cu mine. nu stiam exact ce sa spun si ce sa fac. Ma uitam spre usa camerei, care era inchisa si care acum mi se parea la un kilometru de mine. Si oricum nu aveam cum sa ajung la ea fara sa trec de el care, era clar, nu avea de gand sa ma lase sa plec. In sinea mea incepusem sa tremur, dar incercam din rasputeri sa imi mentin calmul si mintea limpede. M-a insfacat si m-a tras inspre el. Nu sunt o persoana prea puternica asa ca nu ma vedeam luandu-ma la tranta cu el. Deodata m-am auzit ca prin ceata, spunandu-i: “Eu nu am mai facut dragoste pana acum!” Spre mirarea mea, asta l-a oprit. Insa de scapat tot nu scapasem. Ca sa isi “scoata parleala”, a zis ca sa...fac sex oral.
T: Si ce ai facut?
L: Eram complet disperata, uluita, parca nu mai intelegeam nimic. S-a asezat pe pat, m-a fortat cumva sa stau in genunchi si...a inceput sa se deschida la pantaloni. Inima imi batea parca sa-mi plesneasca, nu mai aveam aer, mi-am dat seama ca e o situatie disperata de genul ori...ori. Au fost doar cateva secunde in care am fost nevoita sa iau o hotarare. Stiam ca nu pot accepta ce imi cerea. Asa ca, pana sa termine de descheiat, mi-am strans mana in pumn si l-am lovit cat am putut eu de tare intre picioare. Dupa care mi-am luat geanta si am iesit pe usa, in fuga, inspre iesire...in cuier aveam haina. Ma asteptam sa urle de durere si sa ramana acolo, incovrigat, sa nu se mai poata scula si eu sa pot fugi. Dar nu s-a intamplat asa. L-am auzit venind dupa mine. M-a ajuns de la urma, pana sa apuc sa ies din casa. Inainte de intrare era bucataria, asa ca m-am refugiat acolo. Era plin de furie, podidit de durere, insa nu voia sa renunte. Era ca si cum ranisem un animal de prada. Acum avea sa se intoarca impotriva mea cu si mai multa forta. De durere, s-a oprit in usa bucatariei, eu fiind deja langa geamul deschis. I-am zis ca daca mai face un pas, ma arunc pe geam.
T: In mod vadid nu ai ajuns sa faci asta, deoarece acum esti aci.
L: Da, slava Domnului! Mi-a zis ca o sa spuna ca a fost un accident. Eram la etajul 8. Asa ca i-am replicat ca pana jos am timp sa strig ca m-a omorit, sa strig dupa ajutor. Din tot blocul ala de 10 etaje cu nu stiu cate scari, cineva tot avea sa auda, asa ca nu o sa iasa usor basma curata din toata treaba asta. Il vedeam ca spumega de furie insa tot nu se lasa batut. A facut un pas inspre mine asa ca, din disperare, mi-am adunat toata forta si am tras un tipat lung si puternic. Cand m-am oprit i-am spus: “Acum e deja prea tarziu! Trebuie sa ma lasi sa plec sau chiar o sa intri in bucluc.” Si-a dat seama ca nu o scoate la capat cu mine, ca nu poate face nimic in cele din urma, asa ca mi-a luat haina si mi-a aruncat-o in brate, a deschis usa de la intrare si m-a lasat sa plec. Fireste ca nu am mai asteptat liftul; am zbughit-o pe scari, coborand cate 3-4 trepte de-odata. Atat am mai auzit in urma mea: “Daca ma zaresti vreodata pe strada, s-ar putea sa fie si ultima oara cand vezi lumina zilei.” Dar amenintarea lui nu mai avea de-acum nici o valoare. Am tasnit pur si simplu in strada, m-am urcat in primul autobuz, am incercat sa ma linistesc si sa imi recapat respiratia.
T: Banuiesc ca ai invatat ceva din experienta asta care, spre norocul tau, nu s-a terminat in mod tragic.
L: Va dati seama ca da! Mi-am luat lectia pentru viata asta! De-acum o sa deschid ochii mai bine si o sa gandesc ceva mai mult inainte de a face un pas, de a ma apropia de un barbat pe care nu-l cunosc.
Daca stai sa studiezi putina victimologie, ai sa intelegi ce vor sa spuna de fapt violatorii atunci cand dau vina pe victime zicand: “e vina ei; ea a cerut-o”. In general se refera la modul in care a fost imbracata victima (mai mult sau mai putin provocator, depinde si de cum e perceputa persoana in cauza), la faptul ca se afla pe o strada necirculata, la o ora foarte tarzie, ca se pune intr-o situatie din care el, saracul violator, intelege doar ce ii convine lui.
In general, cele mai predispuse violului par a fi persoanele cu dezabilitati (fara auz, vaz, incapacitate fizic sau psihic), care in mod vadit nu se pot apara, nu pot fugi, nu isi dau seama imediat de ce se petrece, dar si persoanele obisnuite, cu un anumit fel de a fi, care atrage atentia agresorilor.
Asta ma duce cu gandul la cineva care mi-a povestit cum a fost violata nu odata ci de doua ori, de acelasi barbat. Poti intelege ca s-a intamplat asta odata, ca ai lasat sa se intample si nu te-ai putut apara, ca ti-ai asumat niste riscuri si nu ai mai facut fata situatiei. Dar a doua oara? Acelasi barbat? In acelasi context? Asta deja indica faptul ca victima, femeia cu pricina, subconstient, s-a pus in acceasi situatie riscanta si a doua oara, stiind ce poate urma, ca nu e capabila sa se apere. Si astfel, ea ajunge sa fie considerata victima doar pe jumatate.
Ce inseamna defapt viol? Daca ne gandim la termenul general, am putea califica asta si ca pe un furt. Ti se ia ceva fara consimtamantul tau. Totodata este vorba si de control. Agressorul ajunge sa detina controlul asupra victimei sale, sa o domine si apoi sa faca ce doreste. Probabil ca de aceea trauma de pe urma unui viol este atat de puternica si geru de vindecat. Unele persoane nici nu reusesc sa isi mai revina vreodata, nu pot face fata celor intamplate, incearca sa se sinucida (iar unele chiar reusesc), devin fobice, retrase, sunt mereu deprimate, clacheaza social.
Linia de demarcatie intre a fi de acord sau nu cu a face sex este foarte subtire si transparenta. In cazul in care cei doi se cunosc, ajung intr-un cadru intim, excitant, iar ea se razgandese la un moment dat si vrea sa-l opreasca, e posbil ca el sa nu fie de acord, sa nu se poata controla si...Cum poti explica in fata unui avocat, al unui judecator (daca se ajunge pana acolo), ca iti cunosteai agresorul, te aflai la el in casa, v-ati simtit bine, ati avut o seara placuta si...te-a violat. E destul de greu sa lamuresti cum s-au petrecut lucrurile si de ce s-a ajuns atat de departe. Unii barbati interpreteaza acel “nu” in mod personal, nevoind sa-l ia in serios, traducandu-l ca pe un “da” voalat care, considera ei, le da dreptul sa mearga pana la capat. Culmea e ca si daca femeia incepe sa strige, sa tipe, sa se zbata, sa ii ceara sa inceteze, tot nu se opresc.
Sexul poate fi tradus si ca pe un schimb de forte, in care barbatul poate sa dovedeasca (partenerei si chiar si lui insusi) ca el este cel care domina, care detine controlul. Asta il face sa se simta bine, viril, sa capete incredere in el. Nu stiu daca rolul de “dominata” este acceptat de toate femeile (vezi diferitele pozitii sau chiar s/m), cert e ca daca nu esti sigura de respectivul, nu il cunosti suficient de bine, e mai bine sa iti iei niste masuri de precautie, sa nu te pui in situatii pe care sa nu le poti controla si de pe urma carora poti avea de suferit.
Noi si ei
Nu mai sunt virgina!
