Ceea ce defineste insa stilul lui Aldridge este felul unic in care foloseste culoarea, elementul cheie de la care pornesc povestile sale si cu ajutorul caruia cadrele capata sens si totodata unicitate. Retina vibreaza, imaginatia incepe sa contureze lumi, concepte construite in detalii fine ating sfere ce poarta gandul catre noi perceptii ale realitatii, toate acestea ne sunt oferite de catre artist cu o sinceritate si un clar al situatiilor in care indraznesti sa te transpui fara ezitare. Cum reuseste Aldridge sa transmita aceste stari si mai mult, sa ne capteze interesul astfel incat plecat din fata calculatorului, a afisului ori lasand din mana revista in care ai descoperit o fotografie a sa, sa fii tentat sa patrunzi in lumea dezvaluita de acest artist? Ideea pare una extrem de simpla. Sunt convinsa ca majoritatea dintre noi au inceput inca din perioada copilariei sa imagineze lumea in imagini care altereaza realul cu unicul scop de a aduce in prim-plan senzatia pozitivului omniprezent si mai ales predominant. In acelasi fel, Miles foloseste culori vii pentru a prezenta fragmente ale lumii contemporane. Intr-un interviu ni se dezvaluie o informatie demna de retinut: “Cand regizorul Antonini a ajuns in Londra pentru a filma la Blow-up, a avut toata iarba pictata in verde, pentru ca nu era suficient de colorata pentru el”, noteaza fotograful Miles Aldridge; “De aceaa o ora si jumatate a filmului sau este cu mult mai interesanta decat o ora si jumatate din viata reala. Datorita emotiei sale condensate, a culorii condensate, a luminii condensate.”; “Precum Michelangelo Antonioni, Aldridge simte ca realitatea este o armonie anemica la propriile sale imagini intens saturate si foarte mult stilizate.”
Miles Aldridge, fotograful de moda renumit astazi in intreaga lume, pare sa fi fost nascut pentru a face parte din universul acestei arte. Tatal sau, Alan Aldridge, director de imagine, cu o viziune care a influentat domeniul ilustratiilor, unul dintre dezvoltatorii esteticii psihedelice a anilor saizeci, colaborator al formatiei Beatles si cu o multitudine de alte preocupari artistice, a fost motivul pentru care Miles a inceput studiul imaginii. “Miles era acel gen de copil care era luat de la scoala de Eric Clapton, caruia ii facea fotografii Lordul Snowdon (Armstrong-Jones), care a invatat sa cante la chitara electrica, a urmat cursuri de ilustratie la Scoala de Arte Saint Martin si atunci cand a crescut s-a casatorit cu super-modelul american Kristen McMenamy”. (Jonathan Turner)
Vorbind despre sursele sale de inspiratie, Miles declara: <> In general, fotograful cere modelelor sa fie inexpresive, lucru pe care il intelege mai mult ca pe “acea privire goala, de contemplare, pe care o au oamenii atunci cand merg cu autobuzul sau asteapta in aeroport.” Aflam astfel ca in acceptiunea lui Miles, sa fii un fotograf de moda inseamna sa iti gasesti un loc in salile de asteptare ale aeroporturilor ori alte spatii de acest gen, pentru a observa oamenii.
Sunt total de acord. Cum altfel ai putea sa reconstruiesti mediul contemporan, sa recreezi situatii care sa surprinda realul intr-un mod credibil si inovator totodata, iar partile sale componente sa se potriveasca asemeni unui puzzle. Imi imaginez acest amalgam de imagini ca fiind asezat pe o panza pe care artistul a stropit cu vopseluri intense, alese cu grija.
Asa cum singur recunoaste, Miles si-a inceput cariera in fotografia de moda datorita unor circumstante care l-au adus la locul potrivit, iar o data ajuns acolo norocul l-a intampinat zambindu-i sau dupa spusele artistului “I just got lucky”. In ’95, in Londra, Miles se intalnea cu o fata foarte frumoasa, dar prea scunda pentru a face cariera in modeling. In acea perioada insa Kate Moss poza pentru Vogue, iar prietena lui a decis ca este posibil sa mai aiba o sansa in lumea modei. Miles a realizat cateva fotografii cu ea, care au fost prezentate intr-un book revistei Vogue din Anglia. Acesta a fost momentul in care lucrarile lui Miles au atras atentia asupra celor de la Vogue si cariera sa ca fotograf a prins aripi.
Nota distinctiva pe care o atribuie fotograful imaginilor sale este data de viziunea sa regizorala asupra lumii, dar si de faptul ca si-a creat un stil care iese din tipare: ‘Vreau sa fac ceva diferit, complex si straniu. Imi place sa scot in evidenta o femeie nelinistita din cauza a ceva secret.’
Ma simt mai bine ca i-am revazut lucrarile. Pe cateva le-am purtat cu mine mult timp si nu regret nici o secunda. Mai mult chiar. Mi-as fi dorit sa le fi stiut cu mult mai mult timp in urma. Mai mult…imi suna in ganduri. Mai multe imagini precum acestea, in mai multe zile si locuri din jur.
Miles Aldridge, fotograful de moda renumit astazi in intreaga lume, pare sa fi fost nascut pentru a face parte din universul acestei arte. Tatal sau, Alan Aldridge, director de imagine, cu o viziune care a influentat domeniul ilustratiilor, unul dintre dezvoltatorii esteticii psihedelice a anilor saizeci, colaborator al formatiei Beatles si cu o multitudine de alte preocupari artistice, a fost motivul pentru care Miles a inceput studiul imaginii. “Miles era acel gen de copil care era luat de la scoala de Eric Clapton, caruia ii facea fotografii Lordul Snowdon (Armstrong-Jones), care a invatat sa cante la chitara electrica, a urmat cursuri de ilustratie la Scoala de Arte Saint Martin si atunci cand a crescut s-a casatorit cu super-modelul american Kristen McMenamy”. (Jonathan Turner)
Vorbind despre sursele sale de inspiratie, Miles declara: <> In general, fotograful cere modelelor sa fie inexpresive, lucru pe care il intelege mai mult ca pe “acea privire goala, de contemplare, pe care o au oamenii atunci cand merg cu autobuzul sau asteapta in aeroport.” Aflam astfel ca in acceptiunea lui Miles, sa fii un fotograf de moda inseamna sa iti gasesti un loc in salile de asteptare ale aeroporturilor ori alte spatii de acest gen, pentru a observa oamenii.
Sunt total de acord. Cum altfel ai putea sa reconstruiesti mediul contemporan, sa recreezi situatii care sa surprinda realul intr-un mod credibil si inovator totodata, iar partile sale componente sa se potriveasca asemeni unui puzzle. Imi imaginez acest amalgam de imagini ca fiind asezat pe o panza pe care artistul a stropit cu vopseluri intense, alese cu grija.
Asa cum singur recunoaste, Miles si-a inceput cariera in fotografia de moda datorita unor circumstante care l-au adus la locul potrivit, iar o data ajuns acolo norocul l-a intampinat zambindu-i sau dupa spusele artistului “I just got lucky”. In ’95, in Londra, Miles se intalnea cu o fata foarte frumoasa, dar prea scunda pentru a face cariera in modeling. In acea perioada insa Kate Moss poza pentru Vogue, iar prietena lui a decis ca este posibil sa mai aiba o sansa in lumea modei. Miles a realizat cateva fotografii cu ea, care au fost prezentate intr-un book revistei Vogue din Anglia. Acesta a fost momentul in care lucrarile lui Miles au atras atentia asupra celor de la Vogue si cariera sa ca fotograf a prins aripi.
Nota distinctiva pe care o atribuie fotograful imaginilor sale este data de viziunea sa regizorala asupra lumii, dar si de faptul ca si-a creat un stil care iese din tipare: ‘Vreau sa fac ceva diferit, complex si straniu. Imi place sa scot in evidenta o femeie nelinistita din cauza a ceva secret.’
Ma simt mai bine ca i-am revazut lucrarile. Pe cateva le-am purtat cu mine mult timp si nu regret nici o secunda. Mai mult chiar. Mi-as fi dorit sa le fi stiut cu mult mai mult timp in urma. Mai mult…imi suna in ganduri. Mai multe imagini precum acestea, in mai multe zile si locuri din jur.
