În această politică sunt incluse croitoria, reparațiile la biciclete și electrocasnice. Astfel că impozitele la reparații de haine și biciclete au fost înjumătățite și oricine și-a reparat bunurile, în loc să le arunce, poate cere înapoi o parte din impozitul pe venit.
Scopul este să reducă poluarea efectuată de către fabricile producătoare și chiar pe cea provenită din toate utilajele folosite la import. Introducerea acestei legi se presupune că va ușura bugetul statului cu aproape 500 milioane de coroane suedeze pe an, bani proveniți din taxe. Însă această gaură va fi acoperită de o nouă taxă pe chimicale la bunurile refolosibile.
Guvernul nu se așteaptă ca oamenii să cumpere mai puțin, dar făcând taxele pe reparații mai mici se vrea încurajarea achiziționării de produse de calitate, care să dureze mai mult timp. Pe lângă acestea, există și alte beneficii: industria reparațiilor are mai mulți angajați decât cea producătoare și de obicei folosește localnici. Deci reparațiile ar trebui să însemne mai multe locuri de muncă și mai puține produse importate.
Zone tursitice paradisiace pe cale de dispariție: Marea Barieră de Corali e pe moarte
Un paradis - Modernizarea infrastructurii zonei Seoul
