Fusese el intr-o calatorie la sfarsitul liceului si acolo a intalnit-o pe femeia pentru care m-a parasit. Cu ea s-a casatorit si cu ea are acum copii. Eu pur si simplu nu puteam sa inteleg, nu credeam, am avut o dezamagire atat de mare in dragoste incat am ajuns sa ma si umilesc in fata lui. Nu voiam sa cred ceea ce se intampla, vroiam sa cred ca iubirea lui era la fel. Eduardo s-a reintors la mine si am mai fost impreuna un timp, dupa care m-a parasit iarasi si atunci a avut loc in viata mea o evolutie: am realizat ca nu puteam sa-l fortez sa ma iubeasca, am inteles ca nu mai vrea sa fie langa mine si am hotarat sa dispar din viata lui si chiar daca ma cauta pentru orice motiv sa nu mai fiu acolo, pentru ca stiam ca numai eu aveam de suferit. Am avut o perioada foarte grea si ciudata in care ma simteam cand puternica si cand slaba, sigura, dar si nesigura... Pana la urma a trecut.
Eram atat de mica, incat nici acum nu imi vine sa cred ca aceasta experienta a determinat o schimbare a mentalitatii mele si de atunci am fost mereu constienta ca voi avea puterea sa ma ridic si sa trec peste. Eduardo a reaparut in viata mea cand am fost sigura ca nu o sa mai sufer din cauza lui. Timpul a trecut si am inteles ca asa trebuia sa se intample si ca atat pentru Eduardo, cat si pentru mine era necesara aceasta despartire pentru ca viata ne pregatise alte relatii care ne-au invatat ceea ce noi nu puteam sa invatam impreuna. Acum Eduardo este un foarte bun prieten de-al meu si de-al sotului meu, Razvan, si ne vedem cu el si familia sa de fiecare data cand mergem in Argentina.
Julio Santillan a fost cea de-a doua iubire a mea, am fost cu el 6 ani! Am locuit impreuna la Boston si acolo ne-am si despartit, aproape de comun acord, pentru ca iubirea noastra se transformase intr-o prietenie linistita. Am suferit intens dupa doua luni de despartire, eu credeam ca totul era in regula in ceea ce-l privea, ca eram impacata cu ideea ca ne despartisem pana l-am vazut cu o alta fata. Toata iubirea pe care nu o mai simtisem de mult pentru el a revenit in clipa aceea. Am avut o perioada ciudata de suferinta pe care nu o intelegeam. Pana m-am dat seama ca era pur si simplu un defect uman: egoismul acela de a crede ca cineva este al tau! Era vorba despre posesivitate, despre incapatanare. Si mi-a trecut. La fel ca si cu Eduardo, cu Julio am devenit foarte buni prieteni, mai tarziu. Ba chiar am si cantat cu el. Acum este indragostit si casatorit cu o brazilianca foarte frumoasa. La fel ca si cu Eduardo, am inteles mai tarziu ca asa era scris sa se intample si ca viata avea pregatita pentru mine o relatie adevarata. Iubirea nu e ciudata, noi suntem cei care ne folosim de ea numai pentru a ne satisface ego-ul.
Nu mai am multe sa va spun, am crezut ca e bine sa va povestesc cele doua experiente in care am suferit din dragoste. Sper sa ii ajut astfel pe cei care sufera din dragoste si citesc blogul meu.
Sa acceptam ceea se intampla, sa intelegem ca nu putem sa fortam un om sa fie langa noi si sa stim ca din dragoste nu se moare. Atata trebuie sa stim in momentul in care trecem printr-o despartire grea.
Besitos!
Analia
Despre complexe si sentimente de inferioritate
