De unde vine sentimentul de inferioritate? De ce avem complexe? Nu este libertatea un drept frumos pe care toti ar trebui sa-l respectam si sa crestem?
De ce am spus libertate? Eu cred ca persoanele complexate sau care sufera de un sentiment de inferioritate nu sunt libere, ci sunt inchise intr-o temnita autoimpusa.
Cred ca cel mai important lucru care determina libertatea noastra sunt parintii nostri, felul in care s-au purtat cu noi inca din copilarie. Am o prietena apropiata care este mamica si care, dupa parerea mea, a facut o mare greseala cu fetita sa: de mica, fetita a fost crescuta doar in bratele mamei, nu o putea lua in brate nimeni decat mama sa, care o supraproteja si nu ii permitea nimenui sa se apropie de fetita. Este bine sa avem parintii aproape in toate etapele din cresterea noastra, dar exagerarea ne poate duce la o eroare foarte mare: copiii vor fi nesiguri de ei in momentul in care nu le suntem aproape si bineinteles sa devina nesociabili, pur si simplu pentru ca nu au fost invatati de mici sa fie sociabili si sa interrelationeze cu toti. Trebuie sa descoperim lumea ajutati de parinti, dar nu sa ne traim viata prin ei. Aceasta fetita sufera foarte mult cand sunt mai multi oameni prezenti, este atat de rusinoasa si se vede efectiv ca nu se simte bine. Afiseaza nesiguranta si un complex mare de inferioritate in momentul in care mamica sa nu este langa ea.
Ok, dar asta nu inseamna ca aceia care am fost crescuti intr-o maniera mai libera nu putem suferi de un complex la un moment dat. Eu am suferit de asa ceva in adolescenta, eram mai grasuta si suferam foarte mult. Parintii trebuie sa fie atenti si sa stie cum sa isi ajute copiii. Mama mea m-a trimis la un nutritionist care descoperise o problema la glanda tiroida, asa ca o cura de slabire adecvata varstei si un tratament medicamentos au reglat aceste probleme si mi-am revenit J
Am mai avut o criza asemanatoare mai tarziu cand am fost parasita de un iubit si ma simteam foarte urata si grasa si inferioara in fata altor fete. Am avut o criza in care nu mai mancam nimic si aproape ca m-am imbolnavit. Dar tot ajutata de mama mi-am revenit.
E normal sa avem crize, sa trecem peste momentele respective si sa ne intarim apoi. Ceea ce nu este normal si ar trebui sa ne luptam ca sa nu fim asa este "sa fim complexati si sa suferim incontinuu din cauza ca ne credem inferiori celorlalti".
Cred ca este foarte important sa ne cunoastem, sa stim cum ne simtim bine si sa nu ne intereseze ceea ce spun cei care trec langa noi. Daca se intampla ceva si nu ne mai simtim bine, atunci trebuie sa cautam solutii, nu sa ne plangem de mila si sa suferim. De multe ori o depresie poate duce la amplificarea sentimentelor de inferioritate. Este important sa stim care ne sunt limitele, din cand in cand sa fim tristi, sa plangem, atata timp cat este o stare trecatoare.
Libertatea este un drept pretios pe care trebuie sa il folosim ca sa ne ridicam nivelul de viata. Eu cand ma gandesc la copiii mei (adica la cei care vor veni) ma gandesc ca primul lucru pe care o sa ii invat este sa fie liberi.
Besitos!
Analia
