Va rugam sa va opriti putin din activitatile pe care le desfasurati si sa ne acordati cateva minute.De ce sunteti atat de surprinsi? Nu va asteptati sa ne vedeti pe toate aici, in biroul vostru, la o ora asa de matinala?
De ce nu ne invitati sa luam loc si sa va multumim pentru toate lucrurile pe care le faceti pentru noi si pe care le trecem aparent cu vederea, ca si cum ar fi perfect normale? Haideti sa servim impreuna o cafea si sa vorbim deschis despre nemultumirile pe care vi le prilejuim, despre istericalele pe care le orientam uneori asupra voastra, despre fluctuatiile noastre de comportament care v-au luat uneori prin surprindere.
De fapt...am vrea sa ne cerem iertare, astazi, cat nu e inca prea tarziu. Cum adica pentru ce sa va cerem iertare?
Pentru faptul ca ne suparam si invocam instinctul de turma atunci cand iesiti la bere sau va intalniti la un prieten sa vedeti meciul. Stim ca de multe ori va intrebati cum facem noi femeile de ne intelegem perfect la telefon sau prin mail si nu avem nevoie de intalniri frecvente (de 2-3 ori pe saptamana) pentru a ne pecetlui prietenia.
Ne pare rau ca va cerem de fiecare data mai mult romantism, mai multa daruire, asteptandu-ne sa ganditi si sa traiti in asentimentul nostru. Ar trebui de fapt sa constientizam faptul ca natura ne-a inzestrat pe noi, femeile, cu mai multa sensibilitate (care de multe ori degenereaza in lacrimi de crocodil si crize de nervi) in timp ce pe voi v-a orientat mai mult spre lucruri practice.Vrem sa va multumim totodata pentru curajul pe care ni-l insuflati atunci cand soarta ne aduce impreuna pe holurile spitalelor, la capataiul bunicilor sau parintilor bolnavi. In bratele voastre protectoare, cu capul pe umarul vostru puternic, am putut intrezari promisiunea zilelor luminoase de maine dincolo de cenusiul clipei prezente, si chiar daca in astfel de momente sunteti probabil la fel de ravasiti ca si noi, nu lasati sa va tradeze niciun gest, nicio tresarire a fetei.
Va multumim ca intr-un secol in care femeile si-au castigat drepturi egale cu ale barbatilor voi ne incurajati spre pozitii de conducere desi, in secret, faceti in asa fel incat, prin munca voastra fizica sau intelectuala, sa ne menajati si sa ne lasati timp pentru activitatile care ne definesc ca femei.
Nu vom uita niciodata ziua in care ne-ati cumparat vopseluri, pensule, coala de scris si toc si ne-ati incurajat sa ne aplecam din nou asupra vechilor hobby-uri, chiar daca problemele cotidiene ne inconjoara pretutindeni, iar timpul este mereu cu doi pasi inaintea noastra.
Apreciem ca nu radeti de noi atunci cand ne plangem de probleme noastre banale (celulita, colacei, neintelegeri trecatoare cu prietenele sau cu colegele de serviciu) si ca ne ajutati cu sfaturi acolo unde credeti ca este de competenta voastra. Va multumim ca frustrarile si complexele nu va impiedica sa mergeti la farmacie atunci cand suntem tintuite la pat si sa cereti produse care ne sunt utile doar noua. Va multumit pentru ceaiul servit la pat in sezonul gripelor si pentru mancare calda care ne astepta acasa, la sfarsitul unei zile solicitante petrecute la job.
Si, nu in ultimul rand, va multumim ca in locul coastei biblice ne-ati imprumutat vointa de fier si bratul de otel (si sensibilitatea pe care unoeri preferati sa o tineti ascunsa, intocmai ca pe o bautura de pret).
Semneaza,
Jumatatile voatre mai mult sau mai putin perfecte, care au ales sa imparta cu voi imperfectiunea acestei vieti
"Sa-nvatam iubirea dezinvatandu-ne de neiubire" cu Dobro
Monica Columbeanu face perfuzii, iar Mantea se transforma in mumie!
