Ani de zile nu am fost acceptata in familia soțului meu pe motivul ca sunt prea slaba si nu arat a femeie, apoi mi s-au gasit o gramada de alte defecte cu care puteam fi tot timpul data la o parte. Anul acesta mi-am facut curaj si am zis Stop! acestor lucruri atât de toxice pentru sufletul meu și așa am rupt legatura cu socrul meu, ramas vaduv de câteva luni de zile. Azi mi s-a transmis prin soț sa îl iert pentru relele facute și sa ma încumet sa îi trimit din nou ca înainte de ruptura, câte o porție din mâncarea pe care o gatesc.
Eu ce ar trebui sa fac daca acum câteva luni mi sa spus ca nu va mai mânca din mâinile unui lucru slab ca mine, a unei nebune si a altor acuzații grave si injurii aduse mie.
Ghici ce am sa fac!
Am sa îi trimit mâncare cu un mesaj: ,,De fiecare data când ai sa guști din aceasta mâncare buna sa îți amintești de un suflet mic si tânar ce tânjea dupa acceptare, de fiecare când ai sa guști desertul sa iți imaginezi ca am oferit vorbe dulci si cu alinare, de fiecare data când ai sa fi satul sa te gândești la fiecare zi in care nu am putut înghiți mâncare din cauza lacrimilor și a supararii, iata ca azi mananci din mâinile acelui suflet, din corpul acelei femei mici și firave....,,
Pofta buna!
Savureaza! Esti femeie!
