Chip ascuns dupa perdea

Mi-am lasat perdeaua albastra sa reflecte de dimineata in lumina soarelui, ma ridic curioasa din pat sa o ating, vad cum imi face cu ochiul. Nu ajung la ea, e mult prea departe, e tesuta cu multe dorinte si rugi de seara iar ziua isi falfaie broderia pentru a-mi captiva atentia: ,, Hai, atinge-ma...."
           Intind mana si tot asa o retrag deziluzionata, de ce nu pot sa ajung la perdeaua albastra? de ce e asa departe si totusi aproape de mine, de mintea-mi-nclestata de chibzuinta si dor. 
     
         O rog sa ma lase sa o ating si imi spune : ,, Nu e inca timpul, draga mea!"

   De cate ori naprasnicul si-a pus amprenta asupra mea, l-am ascuns dupa perdea, dar nu am atins-o, doar mi-am trimis gandurile sa stea acolo..asa. Invaluite de mister, craterele eu-lui meu au prins viata prin lava si fiebinteala, topind lacasurile laice din lait motivul meu. Care a fost motivul meu? Cum? Sunt fara motivatie?Glumesti! Si vezi ca nu ma cert cu tine
     

        Nu am atins-o, eu doar ma ascund dupa perdea!