Relatiile intre obligatie si chef

Cand exista o cerere ea este uneori resimtita ca o presiune de realizare a dorintei respective, alteori ca o disponibilitate pentru placere, pentru ignorarea starii respective.

Aceste doua situatii se regasesc ca doua extreme in care compatibilitatea celor doi este discutabila. Sa mai spunem ca aceasta situatie (de obligativitate sau de chef) este una caracteristica unei organizari a legaturii celor doi. Astfel, a simti ca obligatorie o anumita situatie presupune o absenta a dorintei. Adica ceva se intampla desi persoanele implicate nu isi doresc asta. Am putea spune ca relatia lor are loc fara dorinta acestora de a fi impreuna.

Pierdut apetit sexual - se ofera recompensa

Pe de alta parte a vedea intr-o relatie o modalitate de a fi dupa propriul chef presupune o ignorare a celuilalt. Lumea interna a celuilalt este la prima vedere ignorata insa putem presupune cu usurinta ca ceva din organizarea celuilalt ar permite acest lucru. In aceasta situatie ar presupune ca cei doi se intalnesc intr-o Legatura in suferinta insa functionala. Cuplul este sudat si lasa imaginea unei unitati de opinie, idei, actiuni. In esenta ceea ce se anuleaza in aceasta situatie sunt diferentele interumane. Ei gandesc si actioneaza similar in aceleasi scopuri ca si cum ar fi comune.

Despre speranta si disperare

Atat Legatura bazata pe obligativitate cat si cea pe libertatea absoluta a chefului sunt Legaturi fuzionale in care diferentele de apartenenta, sex sau opinie se dizolva. Aceasta Legatura fiind fuzionala este una foarte veche si raspunde unor nevoi profunde ale celor doi – de dizolvare fantasmatica in corpul celuilalt. Veti gasi cu usurinta in aceste cupluri o stare de apatie sau una foarte activa de cearta.

Aceste cupluri nu pot sa functioneze pe termen lung. La un moment dat, intervine un proces de crestere a unuia sau altuia care conduce la un efort de diferentiere. Astfel, o relatie extraconjugala poata sa aiba, uneori, intelesul unei cresteri, a nevoii de separare de celalalt si tentativa de constructie a unei lumi interioare autonome. Dar cele / cei aflati in aceste situatii vor fi deseori prinsi intr-un conflict major si ambivalent. Ambele variante devin atractive.

Care sunt cele doua variante? Fie sa ramana intr-o stare fuzionala similara celei aflate inainte de nastere, fie sa isi afirme autonomia si independenta. Este similar dilemei copilului aflat in situatia de a merge la gradinita. Fie ramane in mediul securizant al familiei, fie merge sa se afirme ca un copil care a crescut si are lumea sa proprie cu generatia sa proprie. Dilema in cazul cuplului devine una obsesiva, ajunge sa atraga multa energie si sa monopolizeze la un moment dat intreaga atentie a persoanei ce devine nefunctionala. Nu se mai poate gandi la serviciu, la obligatiile lui ci este prins in aceasta dilema care, in forma sa obisnuita ia forma: ”il iubesc pe Xavier sau pe Laurent”.

Despre personalitatea lui erotica - Cum sa il pui pe jar

Ceea ce apare la prima vedere este aceasta dilema. In mod paradoxal dilema aceasta nu exista dar aparenta ei este atat de importanta incat presiunea pentru rezolvarea ei este imensa. Daca reusiti sa eliminati persoanele care intra in dilema in sensul de a le pune deoparte si a vedea ce parte importanta din voi aduce la lumina fiecare, atunci veti constata ca aceasta problema devine una banala.

Cand dragostea doare - Ce e de facut

Aceasta dilema este mai mult o invitatie pentru rezolvarea unei probleme proprii. Este foarte posibil ca una din relatii sa fie perceputa ca fiind obligatorie pentru ca reprezinta dorinta parintilor sau din motive de morala sau de datorie si una o libertate completa apropiata de libertatea nebuniei. Este poate varianta extrema. Dar despre lucrurile astea se vorbeste cel mai bine cu celalalt iar daca celalalt poate si analiza impreuna cu voi situatia atunci am intra deja intr-un inceput de psihoterapie.

Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Centrul de Psihoterapie de Cuplu
0722 453 906
[email protected]