Puterea barbatului

Nu ma indoiesc nici un moment ca exista barbati puternici, luptatori, loiali..., indragostiti nebuneste de femeia lor..., acei barbati care atunci cand vor o femeie stiu sa o faca femeia lor, nenumarate sunt armele seductiei pe care un barbat priceput, motivat...stie a le mainui in razboiul sau cu un alt barbat sau chiar cu femeia care nu-i cedeaza usor... Dar nu despre barbatii acestia vreau sa vorbesc eu..., ci despre cei care pare ca se inmultesc infiorator in zilele acestui secol ratacit..., barbatii lasi, aceia care se lasa in permanenta vanati de femei, care se folosesc de acestea pentru a-si spori increderea in sine, indiferentii vremurilor noastre, aceia care dau semnale confuze, intai ataca cu indarjire, par ultimii nostalgici indragostiti, dupa care dispar in ceata... Nu raspund niciodata la timp, dar insistentele unei femei frumoase le pica al naibii de bine, le sporeste avantul aventurier... Se lasa cuceriti exact ca o fata mare, pentru ei limbajul iubirii are un singur cuvant..." poate", nu sunt niciodata siguri de nimic, deci nici de dragostea lor... Oare emanciparea femeii a dus la nasterea acestor indivizi, noi suntem vinovate de rasturnarea atat de dramatica a rolurilor in povestea aceasta de-si spune dintotdeuna " IUBIRE"? Sa fie asta un blestem aruncat de femeia supusa asupra femeilor care au cerut in gura mare egalitatea dintre sexe? Nu stiu, dar...imi este dor de barbatul acela de m-a cucerit, acela de era in stare sa stea cu orele sub geamul meu, doar, doar il deschid, acela care suna doar ca sa-ti auda vocea, traversa tot orasul in mijlocul noptii doar ca sa-ti implineasca tie un capriciu, barbatul puternic, gata sa sara in apararea ta in fata oricui, oricand..., acela in stare sa lupte pentru tine cu oricine... si sa te castige, sa te poarte prin viata lui ca pe cel mai de pret trofeu...pentru ca, oricat de independenta ar fi o femeie, ea vrea sa se stie iubita, pretuita...Eu inca mai sper...