Sa scrii propria viata ca si cum ai scrie o poveste este dificil sau poate pentru unii imposibil. Sau poate unii nu avem dorinta de a ne aminti anumite evenimente pe care timpul parca se incapataneaza sa astearna altele mai puternice care sa le acopere.
Dar sa traiesti propria viata ca fiind Marea Poveste? Povestea unei vieti, cea a vietii tale?
De curand un amic mi-a impartasit faptul ca in in adolescenta traia cu senzatia ca odata ce ajunge la varsta de 23 ani viata lui se va opri. De ce la 23 ani l-am intrebat. Nu a stiut ce sa-mi raspunda, doar mi-a spus ca pana la acea varsta a avut grija sa traiasca o poveste, povestea propriei adolescente. Si ca totul din ce a trait pana la 23 ani este bun trait si ca nu regreta nimic, cu bine si cu rele.
Ca viata a fost o impletire de evenimente si ca fiecare moment a meritat sa fie trait.
Acum, amicul meu are 30 ani drept pentru care l-am intrebat putin contrariat ce se intampla acum, dupa atatia ani de la acel moment. Mi-a raspuns intr-o doara: "Ei! Imi traiesc viata caci imi place ce sunt!"
Mai tarziu, mi-am amintit de aceasta discutie, lasandu-ma purtat de amintiri si intrebandu-ma retrospectiv cum a fost viata mea pana acum. Mi-am dat seama ca si eu am o poveste! Surpriza! Caci pana atunci crezusem ca am doar vise, dar nu ma oprisem putin sa trag aer in piept si sa vad ce s-a intamplat cu visele mele.
S-au implinit sau sunt dezamagiri? Am constatat ca toate aceste vise sunt o poveste vie a ceea ce sunt si traiesc.
Adesea uitam sa ne uitam la propria noastra viata, la ce suntem si mai ales cum am ajuns unde suntem.
Nu de mult traiam cu falsa impresie ca pentru a auzi povestea cuiva este important sa o auzi de la altcineva sau eventual persoana in cauza sa fi trait cu ceva timp in urma.
Dar oare viata noastra ce este fara vise si fara cursiunea calatoriei prin timp din momentul princeps al existentei noastre?
Sa avem propria poveste, sa o acceptam si sa o povestim defineste ceea ce vom deveni si astfel ne putem da seama ca ne hranim cu propriile vise, sperante si dorinte. Ne definim calitatea de oameni si exprimam propriile valori, ne nastem si traim, ne povestim.
Povestea ta care este? Las-o sa se auda ca sa stiu ca existi!
