Initial am vrut sa intitulez acest articol “Renasterea ceaiului”, insa pentru ca m-am gandit ca asta s-ar putea sa nu se intample de fapt, am decis sa-i pun un “poate”in fata. As putea sa scriu nenumarate lucruri despre ceai, despre intrebuintarile si foloasele pe care le tragem de pe urma sa, insa scopul meu nu este acela de a scrie un tratat de fitoterapie.
Am descoperit ceaiul, ca si ceilalti, cand eram copila, pe vremea cand mama mea culegea si aducea de la tara flori de tei, de musetel, sunatoare, menta si altele. Imi amintesc cu placere vremurile in care imi beam ceaiul dimineata alaturi de o imbucatura de paine cu unt si gem, inainte de a pleca la scoala. Mai tarziu un pic, odata cu prabusirea sistemului comunist si inceputul unei noi epoci, aceea a mult-visatului capitalism, a aparut un nou trend: consumerismul. Desi termenul a ajuns la urechile noastre de curand si pare un cliseu din cauza prea-frecventei folosiri, consumerismul este cat se poate de real si dus la extrem. Consumerismul este cel care a adus moartea traditiei ceaiului, apoi treptat, s-a extins catre moartea a aproape tot ce-i natural, ba chiar denaturand intr-atat incat o parte din ce se gaseste in mod normal in natura, a ajuns sa fie modificata genetic, pentru ca vezi doamne!, planeta nu mai este capabila sa hraneasca natural intreaga populatie. Fac o mica paranteza si declar ca ieri am fost uimita cand am aflat - desi ma consider o persoana destul de informata, sau macar mai informata decat multi oameni ale caror resurse de informare se limiteaza la TV - cum ca grepfrutul rosu, clementinele si mandarinele fara samburi sunt modificate genetic. Dar despre asta, in alt capitol.
Spuneam despre consumerism ca a reprezentat moartea traditiei ceaiului, deoarece incet-incet, orice familie, de la cei mai bogati si pana la cei mai saraci, au ajuns sa fie sclavii unor mari brand-uri din lume, companii producatoare de sucuri, care pe langa faptul ca nu-s cele mai sanatoase, sunt si mai costisitoare decat ceaiurile din plante naturale. Paradoxal, ai spune, nu? Nu si intr-o societate in care imaginea e capabila sa modeleze creiere si sa creeze modele de viata, fie ele si gresite, iar singurii care au de castigat sunt aceia care stiu sa-si vanda imaginea, calcand in picioare multe dintre bunele moravuri.
Din fericire, de cativa ani incoace, au inceput sa apara ceainariile si la noi si se pare ca o parte din gusturi au fost re-educate, insa din pacate, treaba asta nu a capatat o asemenea anvergura precum au capatat fast-food-urile. Asa cum nici intr-o librarie nu o sa fie vreodata imbulzeala, nici in ceainarii n-o sa vezi oamenii ca merg mai devreme sa ocupe loc sau ca fac rezervari, cum se intampla prin baruri. O parte din ei nu merge pe motiv ca in ceainarii de regula nu se fumeaza, lucru pentru care sincera sa fiu, ii admir pe detinatorii de ceainarii. Desi mai demult cand fantazam la propria mea ceainarie, spuneam ca o sa fac un spatiu si pentru fumatori, acum vad cu alti ochi treaba asta, deoarece cred ca ai o problema serioasa daca motivul pentru care nu mergi la ceainarie este ca nu poti sa stai o ora-doua fara sa fumezi.
Din comoditate sau alte considerente, oricare ar fi ele, poate iti e mai la indemana sa cumperi un suc de la magazin, decat sa cauti babutele cu plante naturale culese de mana lor, insa nu intotdeauna ce e mai comod e si mai sanatos. Iar daca babutele nu-s de gasit nicaieri, exista atatea alternative: de la ceaiuri cumparate din ceainarii, pana la cele ambalate la pliculete.
Deci, solutii sanatoase exista pentru toata lumea, chiar si pentru cei paranoici, care poate n-au incredere nici in producatorii de ceaiuri si nici in babute. Acestia pot merge in grup sau individual, in functie de preferinte, la cules de plante, ca tot a venit primavara!
Increderea in sine vs bunatatea
Carti vs. e-books
