Plasa lui Otello

Stim mai toti povestea lui Otello si a geloziei lui fara margini, care l-a determinat sa isi omoare nevinovata sotie. S-au scris multe carti pe aceasta tema, a geloziei. Ea are un mecanism tare ciudat si intrigant.

Unele femei apreciaza pozitiv gelozia barbatilor lor; ele cred ca acest sentiment atesta modul in care sunt pretuite si apreciate de catre barbatii lor. E ceva incitant, ametitor, care te poate prinde ca intr-o plasa de paianjen. Initial iti apare ca ceva placut – acest sentiment ca apartii celuilalt, iar el este capabil sa faca orice pentru tine, pentru a te apara si a nu te pierde. Iti creeaza un sentiment de securitate care totusi lasa loc interpretarilor, daca nu chiar invita la a ridica unele semne de intrebare. Realitatea e ca un astfel de barbat, care e capabil sa ucida numai sa nu te imparta cu altcineva, e putin cam de temut.

Dualitatea comportamenului unui astfel de barbat oscileaza intre dorinta lui de a te acapara, de a te controla si a te supune si acel sarm, acea curte asiduua pe care ti-o face in permanenta si prin care vrea, zice el, sa te asigure pe tine cat de mult de iubeste dar care, de fapt, il ajuta pe el sa se asigure el ca “prada” nu ii poate scapa printre degete.

Abilitatea cu care oscileaza intre aceste doua laturi tine de fiecare barbat in parte, insa mecanismul de functionare e acelasi ca baza. Se arata in permanenta foarte atent cu tine, vrea sa stie mereu unde esti, pe unde umbli, ce faci, iar asta “desigur”, doar pentru ca isi face griji pentru tine si siguranta ta. E foarte saritor si capabil sa isi faca timp sa vina sa te ia sau sa te duca si sa te aduca de oriunde vrei sa mergi: prietene, cumparaturi, serviciu etc. Desigur, tu apreciezi toata aceasta atentie, multumita ca nu mai faci nici un efort cu asteptatul dupa masini sau taxiuri, cu pierdut timpul in trafic... Ajungi sa te simti oarecum controlata, sufocata doar atunci cand realizezi ca toate acestea iti taie din spontaneitate, pentru ca nu iti permiti sa iti schimbi planurile asa, de-odata, fara sa ii dai lui de stire si, eventual sa ii ceri parerea sau incuviintarea. Ce galagie ar urma! Cum adica sa nu stie unde te afli in orice moment? Cum sa iti permiti a schimba itinerariul sau programul fara sa il anunti? Chiar daca nu tine “neaparat” sa te insoteasca tot timpul, are nevoie sa fie prezent cumva langa tine, fie si numai in mintea ta. Si, se pare ca asta a reusit deja.

Exista multe cupluri care au finantele la comun. Adica amandoi detin carti de debit sau credit de la ambele conturi (de salarii): al lui si al ei. Dar stii ce? El zice ca e mult mai bine sa iti ia si grija asta de pe cap. De ce sa iti omori tu timpul cu astfel de probleme zilnice inutile. Lasa ca se ocupa el sa plateasca toate facturile, sa mearga la cumparaturile zilnice, sa faca liste si sa isi asume si partea financiara a familiei. Ei, desigur ca asta presupune eventual un cont comun, in care sa intre veniturile amandoura. Tu oricum te aventurezi prea repede si ai tendinta sa de a cheltui prea mult. Daca sta sa se gandeasca si mai bine, de ce sa aveti doua conturi si sa platiti comisioane si dobanzi aiurea la banca? Chiar nici nu e nevoie ca tu sa ai carte de credit la tine... ca stii cat esti de uituca si cum ratacesti sau pierzi lucruri. Tu doar sa ii spui ce ai nevoie si iti da el bani; oricand.

Simti cumva cum ti s-a mai micsorat nitel gura de aer? Cum incepi sa ti se implante “catusele” in carne si sa nu mai poti misca absolut nimic fara stirea lui?

Da, chiar, parca voiai sa iti continui sau sa iti definitivezi niste studii; sa mergi la un curs de...orcice. Sigur ca asta te-ar face sa te simti si mai implinita si multumita de tine. Dar sincer acum, ce mai ai nevoie de toate astea? El te iubeste exact asa cum esti si iti spune ca nu mai ai nevoie de absolut nimic in plus. Si apoi la ce ar ajuta cu adevarat asta? Ar fi o cheltuiala in plus, mult efort si sacrificii din partea ta mai ales, timp investit in altceva (si nu acordat lui!). E ca si cu cealalta chestie pe care ti-o spune mereu: “Esti atat de frumoasa!” Tu stii ca te-ai mai ingrasat putin, ca au mai aparut doua riduri, ca nu te mai simti atat de elastica si plina de energie tot timpul, insa daca el e multumit si fericit...In definitiv, toate femeile asta isi doresc: sa fie iubite si apreciate de partenerii lor. Iar cand acestia o fac, ele se simt tinere si infloritoare. Ce daca prietena sau colega mai face unele remarci nefavorabile la adresa “look-ului” tau?!? Poate ca e doar invidioasa! Da, chiar, ce e nevoie mai ai sa pierzi timpul cu tine?!? Sa investesti in tine, in felul cum arati, gandesti, in profesia ta, in tot ceea ce iti place sa faci? Ca daca el te place oricum...

In viata e bine sa mergi dupa principiul: daca ti se pare ca ceva e in neregula, inseamna ca asa e. Fii sincera cu tine si incearca sa faci diferenta intre dragoste si posesiune, intre sentimentul de siguranta si cel de acaparare si control. Si cand incepi sa simti cum iti fuge pamantul de sub picioare, cand nu mai ai aer si nu mai esti lasata sa fii tu insati, revendica-ti dreptul la libertate. Libertatea de a fi tu insati.