Pe cine alegi tata pentru copilul tau?

Decizia de a avea un copil revine in mare parte femeii. Pentru ca ea este cea care va purta copilul in pantece, ii va da nastere, isi va face griji pentru el, ea se va ocupa cel mai mult de cresterea si educatia lui. Sigur ca si partenerul are un cuvant de spus atunci cand se ia o astfel de decizie in cadrul cuplului. El poate sa isi doreasca sau nu un copil, poate sa fie pregatit sau nu sa faca fata rolului de tatic, sa isi asume sau nu responsabilitatea de a-i furniza acestuia tot ce are nevoie. Dar pana la urma tot Ea este cea care hotaraste cand, unde si cu cine.

 

Exista unele femei care au un partener de viata, dar care aleg sa faca un copil cu un alt barbat. Pare dificil de crezut, dar sunt multe cazuri de astfel de femei care, desi fericite si multumite de relatia pe care o au cu partenerul de viata, hotarasc in cele din urma ca altcineva sa fie tatal copilului lor.

 

Sigur ca pare lipsit de sens sa iubesti pe cineva, sa te casatoresti cu el si apoi sa il inlocuiesti cu un altul doar pentru conceptia copilului tau. Si cu toate acestea, se intampla.

 

Uneori este cazul femeilor al caror partener, din diferite motive, nu poate avea copii, sau in care acesta sufera de unele afectiuni transmisibile genetic, mamele nevoind sa riste nimic dar nici sa renunte la relatia lor. Sunt oare de condamnat? Ati putea pune la zid o femeie care stie ca unul din parintii sotului sufera de o boala grava, ce necesita tratament permanent si spitalizari periodice, ar alege un astfel de “substitut” pentru tatal copilului ei? In definitiv, ea isi iubeste sotul dar, din pacate, l-a luat cu tot cu mostenirea lui genetica. El e ok. Ei sunt ok. Iar ea vrea ca si copilul lor sa fie la fel ca si ei, ok.

 

O astfel de alegere se poate explica prin intermediul instinctului de perpetuare al speciei, prin selectarea unui partener potrivit acestui scop; adica o persoana care inspira sanatate, forta si multe alte calitati care promit sa sustina viata pe mai departe.

 

Daca ne-ar cere cineva sa raspundem repede cum am vrea sa arate partenerul ideal, am spune ceva de genul: bine facut, inalt, brunet cu ochii albastrii (dar nu neaparat), frumos (in acceptiunea fiecareia), puternic s.a.m.d. Si cu toate acestea vedem adesea cupluri care nu ni se par potrivite, ori el e prea prea si ea e stearsa, ori el e mai scund si cam zaharisit, iar ea prea tanara si frumoasa etc. Mai sunt si cazuri in care perechea pare potrivita, echilibrata, se vede cu ochiul liber ca se inteleg bine, ca sunt fericiti impreuna. Dar oare e indeajuns?

 

Sotii unor femei care au ales ca tata pe altcineva decat partenerul de viata afla sau nu despre aceasta alegere, o accepta sau nu, se resemneaza sau nu. Este posibil ca dorintele noastre constiente sa ajunga a se supune fara drept de apel celor launtrice, instinctului de conservare si reproducere al speciei umane.

 

Atunci care dintre cei doi este “celalalt”? Cel ales cu adevarat? Cel alaturi de care te trezesti in fiecare dimineata, cu care imparti si bune si rele, sau cel pe care il alegi doar pentru un scop anume, bine determinat? Cel pe care l-ai cautat o viata intreaga si l-ai acceptat de barbat, sau cel care capata valoare pentru o foarte mica perioada de timp si a carui implicatie pare a fi doar de natura...genetica?

 

Care dintre cei doi este mai important? Cel care te face fericita in fiecare zi, fiind alaturi de tine, care te cunoaste, te intelege, te iubeste, cu care iti petreci cele mai multe clipe din viata? Sau cel al carui singur merit pare a fi cel al “perfectiunii” intuite instinctiv, dar pe care nu il doresti langa tine pentru fiecare clipa a vietii tale, deoarece ii lipsesc toate celelalte calitati pe care le are partenerul?

 

Atunci ramane intrebarea: de ce accepta sa se lege pe viata de o persoana care nu se ridica la asteptarile ei? Nu e suficient de frumos, de destept si cum mai vrea ea incat sa il gratifice cu dreptul la paternitate? Doar pentru ca nu a mai avut rabdare sa caute pana sa gaseasca ce si-a dorit cu adevarat? Sau pur si simplu din lipsa de incredere in propria persoana, din oboseala, plictiseala sau dezinteres pentru relatia in sine?