E dimineata, iar in mana are o cafea to-go pe care o soarbe cand asteapta la trecerile de pietoni sau la semafor. Din cand in cand se uita catre ceasul de la mana si isi socoteste in minte minutele pe care le mai are pana cand ajunge la serviciu.
Ajunsa acolo, isi scoate agenda si verifica ce are de facut in acea zi. “Intalnire la 12, o alta la 13:30, inca una pe la 15:00, dupa care la 17:00 mai am de intalnit cu Ema, vreau neaparat un sfat, la 18:00 este o conferinta, iar la 19:30 sala sau inot. Ora 22:00 acasa”.
Zambeste cand observa cum din nou fiecare minut ii este planificat si-si da seama ca are un program plin si agitat, dar pe care il adora. Asa face de ceva timp si deja parca i-a intrat in sange. Nu este ea organizata de felul ei, dar cand vine vorba de munca, are impresia ca le poate aranja pe toate astfel incat sa nu ramana nici o ora libera. Asa ii place ei, sa stie ca nu pierde timpul. Asa a fost si invatata de altfel, desi nu isi mai aminteste exact de catre cine.
In graba scoate o foaie din geanta si noteaza cateva ganduri pe care nu vrea sa le uite, isi aranjeaza o suvita rebela, se uita in oglinda si-si spune siesi: “Hai ca poti sa o faci si pe asta”. Discutiile continua, se apropie seara. Soarele incet, incet coboara, iar ea simte cum “bateriile” ii sunt pe terminate.
Ajunsa acasa, isi umple cada cu apa si se scufunda in spuma. Dupa jumatate de ora e deja cu laptopul in brate si scrie. Are ganduri multe, dorinte la fel de multe. Dar e implinita. Stie ca la un moment dat o sa fie si mai implinita, cand va aparea el. Pana atunci, inchide ochii si adoarme cu zambetul pe buze.
De fiecare data imi imaginez
Femeia cu multe intrebari si putine raspunsuri
