Ce s-a intamplat cu noi?!Ne-am cufundat in griji intr-un neant, in care ne zbatem sa supravietuim, in care puterea banului a pus stapanire pe viata si pe existenta noastra...
Ce s-a intamplat cu inocenta?!Oare mai putem sa fim asa cum eram odata?!Senzatia aceea de liniste sufleteasca, in care nu ne pasa, sau, mai bine, nu avem de ce ne teme, unde viata era roz , iar noi eram centrul univesului?Momentul in care simteam ca fiinta de langa noi reprezinta totul, ca ea va exista pentru toata viata noastra si ne va ocroti de spaimele viitoare?!
Unde e iubirea pura, in care nu distingeam nici o urma de materialism si prefacatorie, in care eram doar noi! Cand ne-am transformat in fiintele acestea grotesti, in care existenta se rezuma decat la nevoile primare...Cand ne-am indobitocit?Care a fost cauza schimbarii noastre?Cand ne-am pierdut inocenta?Sunt intrebari pe care mi-i le pun cu parere de rau, pentru ca nu reusesc sa gasesc un raspuns plauzibil la ele.
Sa inchidem ochii si sa ne trezim asa cum eram atunci, fara pacate si fara minciuni, fara dorinte primare, cu inocenta primului rasarit la malul marii, entuziasmul pe care l-am avut, cand l-am vazut pe el/ea;emotia primului sarut si fericirea primei iubiri!Dar nu se poate...
Ne-am maturizat inainte de vreme, iar acum tanjim dupa o proiectie a noastra in trecut.Ne-am schimbat si fiinta aceea inocenta nu mai exista!A murit odata cu vremea si oricat am incerca sa o inviem, nu va mai fii la fel...De ce nu mai putem iubi cu adevarat? De ce nu mai putem darui totul, fara sa mai cerem ceva in schimb?!Sa fie devina el/ea?Nu am gasit persoana potrivita sau pur si simplu chiar exista decat o iubire adevarata, iar restul sunt decat proiectii ale acesteia?Se spune ca odata ce iubesti cu adevarat, iubesti pentru toata viata.Dar oare cum ne dam seama ca am gasit-o? Poate am intanlit-o si i-am dat drumul inainte de vreme... Sau poate ca nu exista iubire, decat pentru inocenti, dar ce frumos este sa iubesti, sa te simti in al 9-lea cer fara un motiv anume, sa zambesti si sa fii cu capul in nori ...sa simti fiori atunci cand il/o vezi si te priveste...
De ce sa ne aducem aminte de aceste sentimente doar de Sf. Valentin? Ne trebuie oare aceasta sarbatoare comerciala, ca sa ne amintim de ceea ce am pierdut/de ceea ce simtim?!
Primavara
Decizii
