Mama era si este o FORTA!

Cand eram mica, mama ma muta deseori de la un camin la altul si asta pentru ca ma imbolnaveam foarte des. Nici pana in ziua de azi nu am inteles asa bine logica mamei. Adica, de ce sa muti dintr-un loc in altul un copil cand e bolnav? El oricum se va imbolnavi si in acel loc si tot asa.

Problema este ce ne facem cand crestem mari? Cand oamenii ne supara, ne ranesc, ne imbolnavim de prea mult sentimentalism, ce facem? Ne mutam dintr-un oras in altul? Ne mutam dintr-o tara in alta? Ce putem face???

Mama este o femeie extraordinara si nu o zic ca e mama mea, o zic pentru ca este real. Ea singura a reusit sa ma creasca, a reusit sa aiba o cariera de succes, a reusit sa imi ofere mai mult decat TOTUL si nu ma refer neaparat la valori materiale, ci sentimentale. Mama era si este o FORTA! Deasemenea, are si o anume duritate, o anume raceala in expresie, probabil a mostenit asta de la mama ei. Privind portretul bunicii (nu am avut niciodata ocazia sa o cunosc) mi-am dat seama ca privirea acea rece si foarte autoritatra o are si mama. Dar mama are ceva mai special. Adica pe langa ochii aceia reci si figura autoritara are o lumina in privire, o caldura, care atunci cand patrunzi mai mult spre ea, realizezi ca “dragostea arde pe un sloi de gheata” (Ca bine zicea Paler).