- Ma tulburi tare, inima vesela..., mi-ai spus aruncand in cer rotocoale de fum viciat si american... Nu ma atrageau decat degetele tale lungi, facute sa atinga clape invizibile ale pianului intr-un concert desuet, mirosind a naftalina si cufere de aur si argint... Mi-ai dat sa respir din parfumul tau, acela din spatele urechii cu care-mi ascultai inima bolnava... si o faceai sa bata gong la intalnirea cu ceasul serii tale... Stiam ca vei pleca, si parca ti-as fi incuiat plecarea...
- Un barbat se intoarce doar la femeia care-i buna pentru el, care-l asculta..., care-i calca si lui o amarata de camasa sa puna pe el la iesirea in lume... Cum sa-ti spun eu tie, nu-l iubesti pe barbat doar cu sufletul, il iubesti cu mainile... Daca faci ceva important pentru el, te iubeste o vesnicie...
- Eu ti-am fost Muza, Stefane... Mai mult decat atat nu stiu ce as fi putut face pentru tine... Mi-ai aruncat o privire trista, ascunsa iarasi in spatele tau mare, spate de barbat adevarat... si ai iesit fluturand in treacat niste acorduri de muzica veche...
Nu mai stiu cat a trecut de atunci... Un an, un anotimp, un vant... Am ciocanit la usa ta, ascunsa si eu intr-o esarfa albastru marin, chemam cum stiam eu mai bine... marea, de care nu puteam sa scap, imi scaldam trupul in valuri chiar si-n timpul crudei ierni..., in primavara aceea deja imi inflorisera scoicile pe mal, faceam buchetele din alge... Uimire si incantare, am citit la intrare... Intredeschisa si vesela, usa ta mi s-a parut un inceput de drum...
- M-am gandit ca-i timpul sa-ti calc o camasa..., ti-am spus razand si m-ai luat in brate...
Candva
De ce baietii rai?
