Acest sentiment de nostalgie este prezent intotdeauna intr-o criza intr-un mod deghizat. In acest moment exista sentimente de iubire, de tandrete, de pierdere.
Amintirile sunt de multe ori despre comportamente vechi care sunt neplacute. In ele exista un tinut invers al dorintei de a fi fost altfel. Uneori aceste fantome revin cu putere. Ele sunt prezente permanent si impiedica in mare parte reusita unor actiuni actuale. Sa crezi ca ele au fost si nu mai au importanta este o pacaleala pe care o persoana o poate avea pentru a se proteja de ele. Nici ele nu sunt asa pentru ca realitatea este intotdeauna mai complicata decat putem sa o imaginam.
In acest amestec de amintiri placute si unele neplacute, fiecare persoana incearca sa se situeze intr-un fel sau altul. Sa le vezi cum sunt de fapt reprezinta un obiectiv pentru ca daca ele sunt intr-un fel sau altul atunci si prezentul este asemenea. Daca avem numai amintiri placute despre trecut, am putea presupune ca azi acea persoana are nevoie de ceva idealizat, de ceva cum nu a mai fost si care sa respecte criteriile dure ale amintirilor placute. Daca dimpotriva trecutul e un cosmar, atunci si prezentul nu poate sa fie diferit si atunci fiecare isi va construi diferite aparari pentru a putea sa reuseasca sa suporte prezentul.
Cand lucrurile incep sa se separe, cand imaginea tatalui sau a mamei nu mai este doar un alcoolic grav sau doar acea mama ideala care ingrijeste intotdeauna un copil in suferinta, cand realitatea lor incepe sa capete un contur si relatiile actuale incep sa capete sens si un contur in care realitatea celuilalt are un loc. Dar acest loc este un proces de durata.
Poate ca aceste randuri sunt teoretice si oarecum abstracte, despre ce e vorba de fapt? Despre prezent, trecut si viitor? Despre o recomandare de psihoterapie care are rolul de a aseza lucrurile? Despre o invitatie la meditatie despre lucrurile actuale si cele trecute? Despre vise si visuri pe care fiecare le are si le-a avut? Despre toate acestea si probabil si altele.
Poate ca singurul lucru cert este faptul ca de la nastere si pana in clipa prezenta nu exista goluri ci o linie continua care nu se poate intrerupe in nici un moment. Nici cand dormi, psihicul nu absenteaza si isi face simtita prezenta prin vise. Cand esti prins intr-o activitate cotidiana, psihicul este prezent prin ceea ce faci, prin ceea ce simti, prin fantezia care te cuprinde la un moment dat. In paralel cu atentia sa sunt multe procese psihice. Pe masura ce le ignori si incerci sa nu le realizezi ca fiind prezente o mare parte din creativitatea ta va fi blocata iar universul tau se va reduce. Iar ca sa ai acces la aceasta lume proprie, plina de resurse in care multa bogatie este amestecata cu multa suferinta si cu multe fantome, pierderi, etc. este necesar sa nu te sperii, sa poti sa intri in aceasta lume si sa stii ca vei putea sa iesi fara a deveni mort psihic, nebun, pierdut. Acest lucru face de cele mai multe ori sa nu poti sa intri singur in aceasta lume si sa incerci sa o faci cu cineva in care sa ai increderea ca nu se va speria asa cum faci tu. Acesta este psihoterapeutul.
Se pot scrie multe randuri dar amintirile tuturor lucrurilor, intamplarilor, locurilor, timpurilor, persoanelor exista si se manifesta ca atare in permanenta. Este necesar sa poti sa ai acces la ele pentru a profita de propriile capacitati intelectuale, emotionale sau pur si simplu de creativitatea si spontaneitatea proprii. Intrebarea esentiala ramane: Ce faci cu ele? Tendinta raspandita este de a le omite si nega ca si cum nu ar fi fost niciodata.
Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Centrul de Psihoterapie de Cuplu
0722 453 906
[email protected]
Zece trucuri pentru prelungirea actului sexual
Terapie de cuplu: Reprosurile si cum iti afecteaza relatia
