Lenea, ridicată la rang de artă - Momente de procrastinare monumentală din istorie

Următoarele situaţii au un punct comun: procrastinarea ridicată la rang de artă. Vei citi în cele ce urmează câteva dintre cele mai absurde şi ilare situaţii în care lenea şi-a făcut simţită prezenţa.

1. Oxford English Dictionary era deja perimat înainte de a fi publicat

Compilarea dicţionarului a fost de la bun început o sarcină monumentală, varianta completă conţinând peste 228,130 de cuvinte, împărţite în 20 de volume. Când a fost încheiat contractul pentru publicare, se aşteptau ca întreaga operaţiune să dureze 10 ani. Însă nu au luat în calcul o problemă fatală - capacitatea academicienilor de a tărăgăna lucrurile.

La cinci ani de la începerea demersurilor, cei care se ocupau de compilare ajunseseră abia la cuvântul "ant" (furnică). Acest lucru ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă, însă nu a fost aşa. În anul 1889, cei implicaţi nu erau nici pe departe aproape de litera "Z". După 10 ani, abia reuşiseră să de agata începutul alfabetului.

Până în momentul în care au ajuns la final cu lucrarea, secolul al XIX-lea se încheiase deja, Regina Victoria decedase, Primul Război Mondial venise şi plecase, lăsând loc muzicii jazz. În 1928, când Oxford English Dictionary a fost publicat, era deja învechit, iar editorii au fost nevoiţi să înceapă lucrul pentru a doua ediţie.

2. Coloniştii din Jamestown erau prea ocupaţi cu petrecerile pentru a face execuţii

Unul dintre cei care au ajutat la stabilirea coloniei Jamestown, Virginia, John Smith, care şi-a câştigat şi un loc în universul Disney, alături de Pocahontas, a fost un individ nu tocmai iubit în rândul coloniştilor. De două ori, colegii săi colonişti au decis să-l execute şi tot de atâtea ori au eşuat.

Prima dată, Smith a scăpat când numele său a fost extras dintr-o cutie închisă, sigilată înainte de a fi trimisă în Anglia. Cei care au fost numiţi noi guvernatori ai coloniei au crezut că este mai bine să îl ţină în viaţă. A doua oară, norocosul britanic a scăpat nu graţie intervenţiei divine, ci graţie şireteniei sale. El a scăpat întrucât călăii lui erau prea ocupaţi cu petrecerile. În noaptea execuţiei, s-a adunat întreaga suflare, cu excepţia a 100 de colonişti delegaţi cu aprovizionarea. În urma petrecerii, coloniştii au decis să amâne execuţia lui Smith.

3. Richard Sheridan a redefinit conceptul de a rata un deadline

În a doua jumătate a secolului al 18-lea, Richard Sheridan era un dramaturg extrem de apreciat pentru comediile uşoare, însă şi renumit pentru talentul de a procrastina. Scriitorul a transformat ratarea termenelor de predare a pieselor într-un sport extrem. Nu numai că livra târziu un manuscris, ci o făcea în al doisprezecelea ceas. Practic, scriitorul le înmâna replicile actorilor în momentul în care piesa se juca pentru prima dată pe scenă, cu public.

Sheridan scrisese primele două acte ale piesei School for Scandal şi promitea actorilor că le va oferi şi continuarea, până în noaptea premierei. Când a fost ridicată cortina, a ieşit la iveală că Sheridan nu avea o continuare, aşa că a venit cu o idee nebunească. A început să scrie pe măsură ce piesa era jucată pe scenă, trimiţându-le actorilor replicile în culise. În mod surprinzător, planul a funcţionat, iar piesa a devenit un mare succes, fără că spectatorii să fi avut idee ce se petrecea în culise.