Din pacate, sunt multe mamici tinere care descopera ca sunt bolnave de cancer, fie de san fie de alt fel.
De obicei te simti singur in sinea ta cu aceasta boala teribila, te uiti in jurul tau si vezi un sot care te iubeste, iti vezi copiii mici care au nevoie de tine si nu prea stii ce sa faci. De fapt stii foarte bine ce este de facut, adica trebuie sa lupti, sa fii cat mai mult timp alaturi de ei.
Insa aceasta lupta inseamna tratament, operatii, spitalizari..
Inseamna sa iti cada parul, sa fii cheliuta, inseamana sa vomiti pana nu mai poti, inseamna sa fii intr-o stare avansata de oboseala care sa nu te mai lase sa iti iei copilul in brate.
Inseamana sa nu mai fii ”mami de dinainte”.
Si oare intelege ceva micutul tau?
El se trezeste ca mami e la spital, mami are o singura tatica (san), mami nu mai vrea sa mearga in parc, are brusc bona, bunici si un tatic igrijorat...
Si atunci ce facem?
Ii spunem copilului ca suntem bolnave?
Eu zic ca da!
Pentru ca el trebuie sa inteleaga ca orisice boala se trateaza, ca mami se va face bine si isi va relua activitatile ei, ca mami il iubeste indiferent ca e cu par lung sau cheliuta cu basma, mami e acolo permament pentru el, copilul!
Discernamantul selectiei
Nodul la san - de ce eu?
