Nu am crezut vreodata ca voi scrie despre un astfel de subiect, insa niciodata sa nu spui niciodata.
Cel mai surprinzator pentru un bolnav este ceea ce i se intampla LUI, personal. Pentru ca daca pentru specialisti, medici, pentru cei ce vad zilnic asa ceva, este banal, normal, firesc, pentru noi cei bolnavi, totul este o noutate. Si fiecare isi are manifestarile lui.
Sa va povestesc cum mi s-a intamplat mie.
Sedintele de chimioterapie in cazul meu au fost cam asa: o data la 21 de zile mergeam la spital, unde de dimineata mi se faceau analize de sange sa vada daca sunt sau nu apta sa imi iau doza de “otrava”.
Apoi cu analizele in manuta, mergeam la medicul oncolog care imi prescria reteta de chimio, reteta insotita de obicei si de o alta cu Kitril, un antivomitiv excelent. Continuarea era perfuzia din prima zi care dura cam 3 ore, ore in care stateam in spital pe un pat, cablata si vedeam in jurul meu pe altii in aceasi situatie.
Problema mea si nu numai era ca vecii de pat erau persoane care erau cu recidive dupa un an sau 2 sau 5 si uite asa iti moare speranta ca te vindeci, sau persoane care aveau metastaze, sa nu mai vorbesc de cei in ultima faza carora li se baga perfuzie pe o parte si le iesea prin sonde puse pe partea cealalta... Nu vreau sa imi amintesc sau sa ajung Doamne fereste asa, Fantoma din Fundeni, nu, nu, asa nu!
Bun, trece prima zi de perfuzie, ajungi acasa incepe sa iti fie usor sau mai mult rau, sa ai senzatii de voma, sa te plimbi de la wc la fotoliu sau daca ai fost putin smecher si nu ai mancat cu o zi inainte decat ceva usor, o salata acolo, poti sa scapi si sa fie trecatoare starea de rau.
A doua zi, din nou la IOB, la rehidratare, chestie vitala, pentru ca te ajuta sa iti spele venele. In aceste 2 minunate zile trebuie sa bei, vrei nu vrei, multa apa, cam 4-5 litri pe zi, ca sa se spele organismul.
In sfarsit, trec si cele doua zile de perfuzie si apoi, cel putin pentru mine, incepea greul, adica incepeau cito sa isi faca efectul. Aparea starea de oboseala, mi se uscau toate interioarele si exterioarele, adica mucoasele, pielea, ochii, incepe sa iti scada imunitatea si sa fii expus la orisice. De exemplu eu, in prima luna am facut o furunculoza de toata frumusetea, prima oara in viata mea!
A trebuit sa imi taie un furuncul de pe brat care era cat o portocala. In a doua luna, din cauza starii de voma, am facut esofagita de reflux, adica mi se intorcea mancarea sau apa pe gat inapoi, de nu putem inghiti nimic, ca nu aveam pe unde, dar mi-a trecut cu Omez.
A treia luna din cauza de Omez si chimio am facut hemoroizi, dar nu oricum ci jale mare, cu dus la Proctoline, cu tromboze, erau cat o pruna in afara anusului, greu, greu de tot!
Dar au tecut si aia, am primit sfaturi despre cum sa imi reglez alimentatia, constipatiile si tot ce mai poate aparea.
Dar nu se sfarseste aici! La a patra serie de chimio deja vorbim de altceva, adica venele de la mana cu perfuzii nu mai sunt vene, ci sarme, le vezi cum ies prin piele, otrava se acumuleaza, deja nu mai esti apt sa mai misuni ci se instaleaza o stare de anemie, de te scufunzi in pat si nu stii ce se intampla, insa trece...
Cam in 3-4 zile si te refaci, insa bine este sa stii, sa nu te sperii asa cum am facut eu. In toata acesta perioada e bine sa ai pe cineva cu tine in casa, sa nu fii singur, sa ai medicul curant oncolog disponibil pentru intrebari si pentru solutii, pentru ca ele, solutiile exista si ei medicii vad tot timpul asa ceva!
Si cel mai important lucru: toate trec si DOAR REZULTATUL CONTEAZA!
Discernamantul selectiei
