La ce varsta incepe viata?

Intrebarea aceasta mi-a revenit in minte zilele trecute, atunci cand am intalnit o tanara putin mai in varsta decat mine, o frumoasa si fericita viitoare mamica, care a spus ca viata ei a inceput atunci cand l-a cunoscut pe sotul sau, acum doi ani. Pana la aceasta varsta a muncit, a ajuns destul de departe lucrand pentru o companie importanta, a zambit, a ras si a dansat…dar toate astea nu au insemnat nimic pana in ziua cand l-a cunoscut pe el.

Mie imi pare o declaratie curajoasa si plina de iubire. Este, intr-un fel, ca si cum ea si-ar nega trecutul si sentimentele avute pentru a sterge totul cu buretele. Pornind de aici am inceput sa ma intreb: cand incepe viata, cu adevarat?

Am citit in diverse reviste articole care spuneau ca pentru unii barbati si femei viata adevarata incepe dupa varsta de 50 de ani, cand copiii deja au crescut, greutatile financiare din anii tineretii au fost deja uitate si te poti bucura, din plin, si de copii, si de omul pe care il ai langa tine si de care uneori ai uitat.

Alte persoane cu care am vorbit conditionau diferite evenimente sau perioade ale vietii de "adevaratul" inceput al vietii. Cred ca toti facem asta, mai mult sau mai putin, atunci cand mereu asteptam "sa inceapa viata": avem impresia, cateodata, ca e doar o repetitie a adevaratei vieti, care o sa inceapa imediat cum implinim o anumita varsta, sau atunci cand ne gasim o slujba, sau cand il intalnim pe cel alaturi de care ne simtim fericiti, atunci cand nu o sa mai avem datorii, atunci cand o sa devenim parinti sau cand o sa dam jos 5 kilograme. Lista poate continua la nesfarsit, pentru ca ne punem mereu alte si alte obiective in fata.

Adevarul e ca nu exista un adevar absolut in legatura cu momentul la care SIMTI ca incepi sa traiesti. Nimeni nu sta in fata ta, numarand secundele "5, 4, 3, 2, 1 si start!". Nimeni, in afara propriei tale persoane, nu iti poate da indicii despre momentul in care vei simti si tu –daca nu o faci deja- ca viata a inceput.

Dar, daca te gandesti putin iti vei da seama, asa cum mi s-a intamplat si mie, ca va exista intotdeauna un eveniment major pe care il vom astepta, ca vom avea intotdeauna un lucru care nu ne multumeste si pe care sa vrem sa il schimbam la noi.

Pentru mine personal viata a inceput atunci cand am inceput sa fiu eu persoana care o controleaza –sau care ii imprima directia, pentru ca n-as putea spune in acest moment precis ca imi controlez in detaliu viata- si atunci cand, cu destula tristete - recunosc, am acceptat faptul ca viata e acum si aici, indiferent de nazuintele noastre pentru un viitor luminos.

Chiar daca ma bucur pentru tanara femeie care spune ca viata ei a inceput atunci cand si-a intalnit alesul, cred ca nu e cel mai sanatos lucru din lume sa simti ca viata ta e pauzata sau ca ii lipseste un ingredient secret –un iubit nou, banii, un alt job.

E foarte bine si sanatos pentru psihicul nostru sa intelegem ca asta e tot. Asta e viata. Cu siguranta o poti imbogati si iti poti indeplini planurile. Da, poti slabi, te poti lasa de fumat, poti sa scapi de datorii…si ar trebui sa faci toate aceste lucruri daca ti le doresti! Dar nu trai cu iluzia asteptarii continue, pentru ca nu vei simti, cu adevarat, gustul vietii!

In plus, acest fel de gandire ar putea fi periculos, pentru ca astfel nimic din ce vei obtine si nimic din ceea ce faci nu te va multumi, pentru ca tu simti ca viata ta nu este traita, cu adevarat. Iar daca de-a lungul anilor te-ai obisnuit sa gandesti astfel, s-au creat in gandirea ta pattern-uri. Pentru a lupta contra acestor idei preconcepute –ca viata incepe intr-un anumit moment sau ca nu a inceput inca- e bine sa le indepartezi, pur si simplu, si sa le tratezi drept false imediat ce iti apar –pentru ca o vor face- in minte.

Cunosti acea zicala-cliseu, care mie imi este "servita" mereu de o persoana iubita, "viata e ceea ce se intampla cat timp tu esti ocupat sa faci planuri"? Cam asa si este.

Spune-mi la ce varsta sau in ce moment ai simtit ca viata incepe pentru tine si ca te bucuri de tot ceea ce iti ofera?