Iubirea ca necesitate

Nu este o postare de NLP, dar daca tot a venit Dragobetele, avem voie la cate o exceptie  :)
 
Astazi e o zi in care se spune ca animalele, mai ales pasarile, isi aleg perechea si oamenii trebuie, si ei, sa se gandeasca la dragoste, primavara si viata. De ce este atat de importanta iubirea, incat si zeii o pun in centrul existentei lor si orice religie sau cale spirituala spune ca, fara puterea de a iubi, nu putem face vreun progres sufletesc real? De fapt, ce stim despre iubire?...

Raspunsul este ca nu stim exact – nu stim ce e iubirea, de unde vine si cum apare…dar stim ce efecte are:

1.    Ne face sa iesim din limitele stramte ale egoului si sa zambim incontinuu…pentru ca, de fapt, nu mai percepem limite, atunci cand ne simtim plini de dragoste. Concluzie: iubirea ne ajuta sa trecem dincolo de senzatia izolarii.

2.    Ne face altruisti si darnici – deci ne transforma in ajutoare pentru cei din jur si nu in dusmani ai lor. Adica, ne ajuta sa supravietuim ca specie, la urma urmei…

3.    Ne face sa ne simtim, brusc, plini de resurse – totul ni se pare posibil – adica, altfel spus, ne da voie sa ne percepem intr-un mod admirabil…asa cum suntem, de fapt! Ne trece dincolo de noianul de sugestii negative: “esti mic, prost si manipulabil”…

4.    Ne face sa percepem lumea din jur intr-o lumina minunata – sesizam rasariturile, apusurile, parfumurile, culorile…ne trezeste, de fapt, iubirea la realitate?!

5.    Ne da o putere aproape magica: sub privirile noastre pline de iubire, oamenii pe care ii iubim se indreapta, se inveselesc, isi reamintesc – la randul lor – de tot ceea ce este frumos si nobil in ei. Dragostea se raspandeste in jur si ii transforma pe cei asupra carora o trimitem!

Chiar si numai prin aceste 5 efecte, dragostea – manifestata ca iubire, afectiune, compasiune sau prietenie sincera – se dovedeste a fi unica si spectaculoasa: mai cunoastem ceva pe lumea asta care sa aiba asemenea efecte?!

Nu stim exact ce este iubirea, dar stim ce nu este: nu este posesivitate, nu este dependenta, nu este negociabila (“te iubesc doar daca ma iubesti”) si nu este umilire. De fapt, mi se pare ca este o forma de demnitate si maretie umana.

De aceea, poate, avem nevoie de o zi care sa ne reaminteasca de faptul ca trebuie sa lasam mintea sa se curete de ganduri tulburi iar sufletului sa ii ascultam vocea cea nobila. Pentru ca afectiunea plina de compasiune este ceva ce poate fi cultivat, intarit, educat....si este ceva cu totul deosebit: niste studii recente au aratat ca, in timp ce mediteaza asupra compasiunii si o intensifica in sfera lor emotionala, creierul calugarilor budisti poate ajunge sa emita frecvente de pana la 300 de Hz (in timp ce frecventa cea mai rapida a omului “destept, dar obisnuit” abia urca pana la 30 de Hz). Ar fi o concluzie interesanta – iubirea are cea mai inalta frecventa si la propriu, nu doar la figurat?...

Cred, deci, ca cel mai bun dar pe care ni-l putem face este sa ne exersam puterea de a iubi – oameni, plante, animale sau zei - neconditionat, fara sa cerem ceva in schimb, pur si simplu ca modalitate de a trai intr-un mod liber si energizant. Pentru ca, am uitat sa spunem, un om plin de afectiune are mereu sufletul plin si, avand sufletul plin, nu cere nimic nimic de la nimeni, pentru ca nu simte ca i-ar lipsi ceva. Iar asta este libertate pura si nimic altceva!

Ce fac oamenii cand vor? Sunt absolut minunati: http://www.youtube.com/watch?v=1mjUAK7tcDQ&feature=related