Informatii astrologice in cronicile vremii

Era perioada in care crestinismul fusese stabilit in Marea Britanie, de peste 4 secole si dupa cum se observa interesul pentru stiinte, inclusiv pentru astrologie, a crescut si nu era deloc respinse de biserica. Sa exagereze Geoffrey? Ei bine, el ne mai spune ca lucrarea sa Historia regum Britanniae este o traducere a unei anumite carti, foarte vechi, scrisa in limba britanica (galeza) de Walter, Arhidiacon de Oxford. Acesta pare sa fi fost un manuscris care a disparut fara urma. Geoffrey o fi inventat o parte din istoria lui, dar nu a putut sa fi inventat chiar tot! Chiar daca informatiile sale sunt de multe ori deformate, realitatea unor evenimente se potriveste cu cele pe care le stim din alte surse si ma refer la scriitorii latini, filiera prin care majoritatea textelor grecesti au ajuns in cancelariile regale - Cicero, Juvenal, Lucan, Apuleius s.a. Asa ca, dovada ca astrologia a fost folosita pe vremea regelui Arthur este care merita creditata ca reala.

Urmele astrologiei par sa se fi conservat chiar daca palid, in teritoriile stapanite de bretoni si de celti, ea fiind sustinuta de druizii, in canturile lor, imbinata cu elemente de  mitraism. in panegiricului de Lludd Mare, un poem scris in secolul al 6-lea de Taliesin, un bard mitic, exista un pasaj, printre multe altele, se fac o serie de profetii legate de urgia care va veni pestre britanni, de recoltele lor vor fi stranse si duse tocmai la Roma....Astronomii au prezis razboaiele iar druizii au proorocit ca raul vine de dincolo de mare, de dincolo de Bretania, ca se vor pierde recoltele...

Chiar daca de mica valoare, sub rezerva ca le privim ca dovezi ale continuitatii astrologiei, important este ca unele cunostinte s-au perzeverat. Cronica anglo-saxona afirma asta iar aceste informatii au fost adunate in diverse biblioteci princiare, pana la mijlocul secolului al 12-lea; cele mai vechi provin din perioada regelui Alfred (871-900). Acesta inregistreaza diferite eclipsele si fenomene planetare.(De asemenea, intamplator, mentioneaza calatoriile celor trei astrologi, mai degraba, decat regi sau intelepti, la locul de nastere a lui Hristos. Cronica interpreteaza cea mai mare parte din eclipse si comete, ca semne prevestitoare. Eclipsa din 10 mai 664, ni se spune, a adus moartea regelui din Kent de la o rana care il chinuia de foarte multa vreme; 14 ani mai tarziu, o cometa, in luna august 678 a prevestit expulzarea episcopului Wilfrid. Cometa se pare ca a angrenat o cascada de dezastre care au culminat in 729, cu moartea Sfantului Egbert, Osward Atheling si Osric, regele din Northumbria.

Printre informatiile astronomice apar si unele incidente uimitoare: un numar de dragoni de foc au zburat peste Northumbria in 793 (posibil ploaia de meteoriti cunoscuta sub numele de Leonide), iar in 979 s-au vazut de mai multe ori, la orizont, apusuri sangerande dupa chipul si asemanarea unui incendiu. Dar trebuie remarcata preocparea pentru comete si eclipse - inclusiv cea mai faimoasa dintre toate, cometa Halley, care a aparut in 1066, si este reprezentata in Tapiseria Bayeux deasupra capului a incoronat a lui William Cuceritorul.