Impreuna la altar sau la psihoterapeut?

In ultimul articol m-am referit la un moment anume din functionarea cuplului – casatoria si nunta. Intrebam daca consilierea psihologica in acest moment are un sens. Spuneam ca lucrurile devin foarte vizibile in aceste momente in care angoasa, anxietatea, suferintele individuale si familiale incep sa se manifeste intr-un mod evident.

Putem sa presupunem ca decizia casatoriei este de multe ori ambivalenta. Adica cei implicati sunt de acord si partial nu sunt de acord cu ceea ce se intampla. De asemenea, legaturile familiale sunt puse in joc pentru ca fiecare mama si fiecare tata va lua o pozitie in conformitate cu legaturile familiale deja existente si exersate de-a lungul timpului. Care ar fi rolul psihoterapeutului sau consilierului in acest caz atat de complex?

Ceea ce incurca in fapt este timpul. Totul este contra cronometru, exista un termen limita si multa anxietate in jurul lui. De la gasirea salii si pana la momentul plecarii in „luna de miere” desfasurarea pare usor alambicata si sub o presiune aparent inexplicabila. Sunt oameni care se comporta foarte bine sub presiune profesionala dar care nu reusesc sa gaseasca resurse adecvate pentru aceasta situatie a nuntii.

Vom remarca urmatorul lucru – este mereu o problema a continerii. Consilierea premaritala are sens din perspectiva continerii. Toate aceste stari, tensiuni care se duc in scene de cearta, tensiune, momente de impulsivitate, dialoguri absurde au o necesitate de continere. Sa obervam ca rolul continerii este jucat de toate celelalte structuri existente.

Ce vreau sa spun este ca vorbim de o tensiune de inteles, fireasca, dar care se poate desfasura numai int-un cadru definit si sigur. De multe ori acest rol este asigurat de firma care se ocupa de organizarea nuntii, de parintii sau rudele mirilor sau de altii. Un rol sigur de continere il ofera traditia care construieste un drum batatorit pe care se poate merge cu usurinta.

Daca toate acestea nu reusesc sa asigure continerea, atunci cadrul pe care o consiliere il poate oferi devine o solutie la ceea ce se intampla. iar aici vorbim cu siguranta despre „o solutie”. Scopul consilierii nu este vindecarea, nu ar fi nimic de vindecat aici. Ceea ce este suferinta a cuplului sau individuala va aparea mai tarziu deci acum este lipsita de sens. Nu urmareste o stare de mai bine pentru ca cei doi nu au o stare de bine. Ei declara ori ca se simt groaznic ori nemaipomenit ceea ce anuleaza ideea de bine, adica intensitatea psihica a momentului este atat de mare incat o stare de bine este exclusa. Atunci rolul consilierii ar fi mai curand de continere a intensitatii momentului? Ar putea sa faca un psihoterapeut asta?

Am sa incerc sa plec de la un caz real. Ea cu 3 luni inainte de nunta ii propune lui sa se adreseze unui psihoterapeut pentru ca simte ca nu mai poate sa vorbeasca cu nimeni, se simte singura si pierduta. Dar nu vrea sa mearga singura ci sa fie si el prezent. La prima vedere pare o cerere de terapie individuala sau de psihanaliza iar daca ar fi fost asa tema nuntii nu ar fi devenit o tema in sine. El accepta.

Acceptarea lui este impotriva gandirii sale, nu vede pentru ce ar avea nevoie de un psiholog, de ce nu se pot descurca singuri, etc. Oricum prezenta lui era impotriva vointei lui si el venise in primul rand pentru ca ea vroia sa vina. Era un efort pe care il facea pentru ca lucrurile intre ei sa mearga bine. Ea este placut surprinsa de decizia lui la care nu se asteptase de a o insoti in acest demers. In scurt timp, inca de la prima ora ajungem sa vorbim despre nunta care urma sa aiba loc. Totul fusese aranjat, organizat, stabilit. Daca pana atunci ea era cea care vorbea despre ea, despre cum s-au cunoscut, in momentul in care apare tema nuntii, apare si problema comunicarii dintre ei, el intervine incercand sa detalieze mai mult. Pana atunci usor in alta lume, pastrandu-si motivul venirii (insotirea ei) adoptase mai curand o atitudine neutra si rezervata fata de tot ceea ce vorbise ea dar acum ea atinsese o tema a legaturii de cuplu ceea ce a anulat neutralitatea sa de pana atunci.

Dar continuam data viitoare pentru a nu iesi un articol prea lung.